Articol - “Te voi lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată…”

       “…Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte.” Astfel Îl lăuda împăratul David pe Dumnezeu în psalmul 138. Într-adevăr corpul uman este o capodoperă a Creatorului tuturor celor văzute şi nevăzute. Deşi supus stricăciunii odată cu neascultarea protopărinţilor nostri, Adam si Eva, trupul nostru a rămas o maşinărie perfectă, învăluită şi guvernată de suflet, care îi pune în mişcare toate elementele micro şi macroscopice.

Medicina e evoluat extrem de mult în ultimii zeci de ani, însă au rămas destule enigme anatomice şi fiziologice, pe care oamenii de ştiinţă nu le-au descifrat. Una din ele ar fi banalul căscat, asupra căruia nu s-a găsit nicio explicaţie. Încă nu ştim de ce căscăm şi ce se ascunde în spatele acestui gest. Stiinţa a observat cât de uimitor şi complex este corpul uman, cu toate acestea a decretat sus şi tare că ne tragem dintr-o biată maimuţă, care atârna leneşă undeva pe o creangă, la mijlocul eu ştiu cărei ere geologice. Nu ştiu ce rol are Dumnezeu în ecuaţia aceasta “ştiinţifică”, în schimb multe voci au afirmat că teoria evoluţiei din maimuţă abundă de erori grave de logică. Fără să intru în amănunte, eu i-aş întreba doar atât pe susţinătorii evoluţiei din primate: cum se face că multe din organele şi structurile corpului seamănă cu elemente din natură? Cu siguranţă nu este o coincidenţă bizară. Biserica spune că Dumnezeu a recapitulat în om toată creaţia, acesta fiind adus la viaţă abia în ziua a şasea, când toate erau deja pregătite pentru dânsul. Mai demult auzisem o vorbă cu sens peiorativ, cum că cineva avea “creierul ca o nucă”. Nimic mai adevărat, pentru că o nucă seamănă foarte mult cu creierul uman, atât coaja, cât şi miezul. Şi încă o minunăţie, nu doar forma este similară cu aceea a organului gândirii, ci chiar contribuie la buna funcţionare a lui.

Ca să înţelegem cât de minunat este Dumnezeu şi câte a facut pentru noi, să începem prin a vedea care sunt acele fructe sau legume despre care s-a scris că sunt copii fidele ale organelor interne sau externe.

Primul pe listă, morcovul. Foarte bun şi dulce la gust, ni se spunea când eram mici că este bun pentru vedere. Ce nu am observat până acum este faptul că într-o secţiune transversală a sa ni se descoperă o imagine care descrie un ochi, mai ales structura irisului. Morcovul conţine beta-caroten, o substanţă care îi oferă culoarea portocalie şi care duce la sinteza vitaminei A. Beta-carotenul reduce riscul dezvoltării cataractei, iar vitamina A sintetizată din acesta este utilizată de către retina ochiului în vederea scotopică (în condiţii de lumină redusă) şi în cea colorată. 

Iată că nici kiwi nu este mai prejos, şi el semănând foarte bine pe secţiune cu ochiul. Exceptând antioxidanţii pe care îi conţine, kiwi este bogat şi în luteină, o substanţă găsită de altfel şi în morcov, având rolul de a preveni degenerescenţa maculară asociată vârstei (o afecţiune oculară ce se constituie ca şi cauză principală a orbirii ireversibile).


 

Următoarea este nuca, despre care am vorbit deja un pic. Este poate cea mai izbitoare asemănare cu un organ. Atât coaja, cât şi miezul cu pliurile sale descriu elemente anatomice ale cutiei craniene şi ale creierului, cum ar fi: circumvoluţiunile, cele două emisfere, corpul calos care uneşte cele două emisfere, cerebelul, chiar şi încreţiturile prezente pe interiorul cojii seamănă cu reliefurile interne ale oaselor craniului. Miezul de nucă posedă concentraţii ridicate de acizi omega-3, care duc la sinteza a mai mult de trei duzini de neurotransmiţători necesari pentru funcţionarea creierului şi transmiterea impulsului nervos. Se pare că nuca ar reduce şi evoluţia demenţei, iar un studiu a demonstrat că extractul din miez a dus la dezintegrarea plăcilor proteice asociate cu boala Alzheimer. Slavă Domnului pentru asemenea rezultate! Aşa aflăm şi noi că leacul pentru unele boli grave se află chiar sub ochii noştri, în natură, în ceea ce a lăsat Dumnezeu pe pământ.

 

Un alt exemplu de asemănare uimitoare este fasolea, care, prin forma sa, reprezintă sosia rinichiului nostru. Nu doar atât, pentru că vindecă şi ajută la menţinerea funcţiei normale a rinichiului. Din multele soiuri, unul este cel mai reprezentativ pentru exemplul de faţă, americanii numindu-l “kidney beans”, pentru că este un rinichi în miniatură. 

 
 Cum era să uităm tomata de pe lista noastră? Atât de bună şi gustoasă, mai ales vara în salate, roşia are patru cămăruţe pe secţiune, întocmai ca şi inima. 
Cititi mai departe pe Portalul Teografia