Stiri interne- Autocefalia bisericească: unitate de credinţă şi libertate de conducere

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a primit pe 15 octombrie, în timpul vizitei canonice în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii 'Alexandru Ioan Cuza' din Iaşi. În prezenţa mai multor ierarhi ai Bisericii noastre şi ai Bisericii Ortodoxe din Grecia, decani şi profesori de la facultăţile de teologie din ţară, profesori de la Universitatea 'Al. Ioan Cuza', membri ai Academiei Române, autorităţi, preoţi de la Centrul Eparhial Iaşi, protopopi şi preoţi parohi din Iaşi, Patriarhul nostru a susţinut prelegerea cu titlul 'Autocefalia bisericească: unitate de credinţă şi libertate de conducere', după cum ne informează „Ziarul Lumina”, pe care o redăm integral în continuare.


I. Autocefalia – notă caracteristică a Ortodoxiei

Ortodoxia sau Biserica Ortodoxă universală se prezintă astăzi ca fiind o comuniune de Biserici autocefale surori, egale între ele, libere unele faţă de altele în ceea ce priveşte conducerea administrativă, dar unite unele cu altele prin aceeaşi credinţă, aceeaşi viaţă sacramentală şi aceeaşi structură şi disciplină canonică (juridică). Aceste Biserici autocefale, recunoscute ca atare în întreaga Ortodoxie sunt: Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (cu sediul la Istanbul, Turcia); Patriarhia Alexandriei (cu sediul la Alexandria, Egipt); Patriarhia Antiohiei (cu sediul la Damasc, Siria); Patriarhia Ierusalimului (cu sediul la Ierusalim, Israel); Patriarhia Rusă (cu sediul la Moscova); Patriarhia Sârbă (cu sediul la Belgrad); Patriarhia Română (cu sediul la Bucureşti); Patriarhia Bulgară (cu sediul la Sofia); Patriarhia Georgiei (cu sediul la Tbilisi); Arhiepiscopia Ciprului (cu sediul la Nicosia); Biserica Ortodoxă a Greciei (cu sediul la Atena); Biserica Ortodoxă a Albaniei (cu sediul la Tirana); Biserica Ortodoxă a Poloniei (cu sediul la Varşovia); Biserica Ortodoxă a Cehiei şi Slovaciei (cu sediul la Praga).

Ortodocşii din diaspora care au emigrat din ţările unde Bisericile Ortodoxe sunt autocefale, sau care au devenit ortodocşi în urma misiunii unor Biserici Ortodoxe depind, în general şi în mod firesc, din punct de vedere canonic, de una din Bisericile-mame, în a cărei jurisdicţie canonică şi grijă pastorală se află, fie datorită identităţii de credinţă şi de etnie cu această Biserică, fie datorită faptului că au devenit fiii acestei Biserici în urma primirii Botezului într-o comunitate a acesteia şi de la un slujitor al ei.

Între Bisericile Ortodoxe autocefale surori şi egale între ele, Patriarhia Ecumenică de Constantinopol se bucură de un primat de onoare care, atunci când împrejurările o cer, se prezintă sub forma unui primat de coordonare a coresponsabilităţii panortodoxe în acţiuni care privesc întreaga Ortodoxie, ca de pildă, în vremea noastră, conferinţele panortodoxe sau dialogul panortodox cu diferitele confesiuni creştine etc. Titlul de patriarh ecumenic pe care îl poartă Arhiepiscopul Constantinopolului derivă de la cuvântul „oikoumene” care înseamnă lumea locuită de oameni. Acest titlu a intrat în uz la Constantinopol începând cu secolul al VI-lea, deci într-o vreme când oraşul Constantinopol era capitala Imperiului Roman creştin sau a lumii creştine. Cu alte cuvinte, patriarhul ecumenic era patriarhul din capitala imperială a lumii creştine, dar nicidecum patriarhul întregii creştinătăţi, deoarece existau şi alte patru Patriarhii: Roma, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim. De altfel, patriarhul ecumenic este ales doar de sinodul Patriarhiei Ecumenice, fără participarea altor Biserici autocefale surori. Titlul de „patriarh ecumenic” este, deci, un titlu onorific care nu implică deloc ideea unei jurisdicţii sau puteri bisericeşti universale. Când însă este vorba de un sinod, sobor sau conciliu ecumenic, cuvântul „ecumenic” înseamnă „a toată lumea” (creştină). Un sinod ecumenic este, deci, un sinod cu autoritate universală, pentru că reuneşte ierarhi ai tuturor Bisericilor Ortodoxe din lume şi exprimă în modul cel mai solemn credinţa Ortodoxiei universale. Prin urmare, sinodul ecumenic este autoritatea supremă în materie de învăţătură dogmatică, sacramentală şi canonic-pastorală. Dogmele şi canoanele sinoadelor ecumenice sau cele confirmate de ele sunt valabile şi normative în întreaga Ortodoxie.
Sursa: basilica