Articol- Drumul Crucii

Autor : Andronic Gabriel-Andrei
De fiecare data cand m-am confruntat cu diverse probleme, am fost tentat sa le motivez intr-un fel, sa le gasesc o logica sau macar o urma de coerenta in desfasurarea evenimentelor. Am avut momente in care imi ziceam ca nu merit o asemenea pedeapsa divina, prabusindu-ma la pamant, urland de durere si zicand : De ce tocmai eu? Cu ce am gresit, ca sa merit toate astea ? Au trecut anii, au mai rasarit frunze pe ramura vietii mele, moment in care am realizat ca nu sunt singurul, ca milioane de oameni si-au pus astfel problema. Uf, si cat de greu imi era sa inteleg ca nu mai singurul napastuit, care se simtea o victima, un suflet izbit de valurile nedreptatii, ca defapt fiecare dintre noi am avut cel putin o data un moment in care ne-am simtit aruncati la marginea suportabilitatii, solitari si solidari in suferinta noastra. Cand vezi ca toti sufera, te intrebi daca nu au gresit cu ceva.Dupa un moment de introspectie  am realizat ca defapt  meritam sa platesc mult mai mult, ca pacatele sunt in numar mai mare in raport cu pedeapsa divina. Mi-am zis ca asta imi este Crucea si trebuie sa o port in continuare fara sa cracnesc, pentru ca Domnul nu ne da  o cruce mai mare decat dupa putiinta noastra de a o purta pe umeri. ''Imi vine acum in minte o povestioara in care se face referire la un ateu caruia ii placea sa faca toate lucrurile corect, sa fie bun, ce mai, un exemplu pentru societate. Intr-o zi, a venit un calugar batran la el si i-a zis ca daca reuseste ca de dimineata pana seara sa faca numai fapte bune, atunci el nu mai are nevoie de Hristos. Zis si facut. A venit seara si s-au intalnit, in momentul acela ateul si-a adus aminte ca facuse cateva lucruri bune, dar ca nu se abtinuse de la faptele si gandurile rele.Atunci a realizat ca nu isi poate conduce viata dupa propriile reguli, ca este un om cazut  si numai ascultand de Legea lui Hristos poate castiga libertatea, ca numai avandu-L pe Hristos in gandurile si inima lui poate face tot lucrul cel bun, gustand din dulceata Dumnezeiasca.Apoi s-a inchinat si s-a lasat botezat de catre calugar''. Tocmai pentru greselile noastre si pentru a ne recastiga sansa la mantuire, a venit Hristos care S-a intrupat si a suferit pentru o vina care nu I-i apartinea si totusi a mers pana la capat tocmai pentru noi, pentru a ne da o a doua sansa. El a transformat Crucea din obiect de tortura in Lemn Sfant, a coborat la iad  pentru a ne urca catre Cer. Iar cand vom auzi in Sfanta Evanghelie pe Hristos, zicand : Cel ce nu-si ia Crucea si nu-Mi urmeaza Mie, nu este vrednic de Mine, sa nu intelegem crucea cea de lemn, ci crucea spiritulala, nevazuta.Deci, sa bagam de seama, ca Hristos indoita cruce a purtat, Una in suflet,  iar a doua cruce, cea de lemn, a purtat-o pe umerii Sai .