Arie
- originar din Libia Egiptului, discipol indirect al ereticului episcop
Paul de Samosata, a fost instruit de preotul Lucian din Antiohia, un
aderent al lui Paul de Samosata, a avut colegi de studii pe Eusebiu al
Nicomidiei, Maris de Calcedon, Teognis de Niceea si Leontie al
Antiohiei. Dupa terminarea studiilor, a venit la Alexandria, unde, a
fost hirotonit diacon de episcopul Petru, apoi preot de episcopul
Achila, primind postul de paroh la biserica Baucalis, cea mai insemnata
din cele noua biserici ale Alexandriei.
Arie va fi excomunicat din cauza subordinatianismului. Pleaca din Egipt spre Palestina la Eusebiu al Cezareei. De aici va pleca la Nicomidia, la fostul sau coleg de studii, Eusebiu al Nicomidiei.
Din cauza neintelegerilor aparute, Constantin cel Mare a invitat pe intaistatatorii Bisericii la un sinod ecumenic, unde urma sa fie luate masurile necesare contra lui Arie.
Sinodul
I ecumenic s-a deschis oficial la Niceea, in 20 mai 325 si a durat pana
la 25 august acelasi an. La sedinta deschiderii oficiale si la cea de
inchidere a asistat insusi imparatul Constantin.
Sedintele oficiale ale Sinodului s-au tinut in sala de receptie a
palatului imperial din Niceea, sub presedintia episcopilor Eustatiu al
Antiohiei (324-330) si Alexandru al Alexandriei (313-328). Traditia bisericeasca
a consacrat numarul de 318 Parinti care au participat la Sinodul de la
Niceea. Parintii intruniti la Niceea au respins invatatura lui Arie si
au condamnat-o.
Arianismul este o conceptie rational-omeneasca de intelegere a crestinismului. Se remarca in gandirea lui Arie conceptii rationale gnostico-filozofice. Principiile ereziei ariene sunt urmatoarele:
1. Dumnezeu-Tatal singur este principiul necreat si nenascut. Denumirea de Tata cuprinde inevitabil in sine intaietatea sau superioritatea fata de Fiul.
2. Fiul e creat din vointa Tatalui, dar nu din fiinta Lui, ci
din nimic, fiind prima Sa creatura. Fiul are existenta inainte de timp,
dar nu din eternitate, caci a existat un timp, cand El nu era.
3. Desi Fiul este dupa fiinta Sa o creatura, schimbabil, marginit, imperfect si chiar capabil de a pacatui, El se bucura totusi de cinstea cea mai mare, deoarece prin Fiul, Dumnezeu a creat toate, chiar si timpul.
4. Scopul pentru care Dumnezeu a creat pe Fiul este creatia
lumii, fiindca Dumnezeu cel prea Inalt nu putea crea universul material
decat cu ajutorul unei fiinte intermediare. Aceasta este o idee
gnostica si eretica, dupa care materia este rea in sine, iar Dumnezeul
suprem nu se poate atinge direct de materie, caci s-ar intina de
aceasta.
5. La creatie, Fiul a primit maretia si puterea creatoare a Tatalui. Fiul poate fi numit si El Dumnezeu, deoarece, datorita harului divin pe care L-a primit de la Tatal, a devenit un Fiu adoptiv al Tatalui. Ca atare Fiul are o divinitate imprumutata din divinitatea Tatalui.
Parintii
Sinodului s-au impartit in trei directii: unii, in frunte cu Alexandru,
Osiu, diaconul Atanasie s. a. sustineau credinta adevarata ortodoxa ca Iisus Hristos
este si Dumnezeu si om; altii, ca Secund al Ptolemaidei, Teonas al
Marmaricii si inca vreo 20 de episcopi, erau de partea lui Arie, iar
altii, in frunte cu Eusebiu de Nicomidia, tineau calea de mijloc. Acesta
a prezentat in Sinod o formula de credinta
in care raportul dintre Tatal si Fiul era numit cu termenul omiousios
"asemanator dupa fiinta cu Tatal" in loc de omoousios "deofiinta cu
Tatal", cum afirma doctrina ortodoxa. Aceasta insemna mentinerea ereziei
ariene sub o formula camuflata.
Membrii
Sinodului au respins formula. La sfarsitul dezbaterilor, Parintii
sinodali au hotarat ca invatatura formulata in Sinod sa fie redactata
intr-un Simbol de credinta, care are 7 articole. Articolul 8 incepe cu
marturisirea: "Credem si intru Duhul Sfant".
In Simbolul niceean, s-a fixat invatatura despre Dumnezeirea Fiului, in partea intai, se recunoaste ca Fiul, Domnul nostru Iisus Hristos,
este "Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, nu facut,
deofiinta cu Tatal, prin care toate s-au facut", iar in partea a doua,
se anatematizeaza ideile principale ale lui Arie si anume : ca Fiul a
fost creat in timp din nimic, ca este creat din alta substanta sau
fiinta decat Tatal si este schimbabil.
Cei
care au refuzat sa semneze Simbolul niceean au fost depusi din scaunele
lor si exilati in Iliric, dupa toata probabilitatea la sud de
Singidunum (Belgrad).
Intre alte probleme pe care le-a rezolvat Sinodul I ecumenic, a fost si stabilirea datei Pastelui. Sinodul a stabilit ca intreaga crestinatate sa sarbatoreasca Pastile in Duminica intai
dupa luna plina ce urmeaza echinoctiului de primavara. Daca i se
intimpla sa cada in acelasi timp cu Pastile iudeilor, crestinii amanau sarbatoarea Pastilor in Duminica urmatoare, sau il sarbatoreau cu o saptamana mai inainte.
Pe
langa erezia lui Arie si rezolvarea disputei pascale, s-au mai discutat
si alte probleme : schisma lui Novat, a lui Melitie si erezia lui Pavel
de Samosata, antitrinitar dinamic, care socotea ca cele trei persoane
ale Sfintei Treimi
sunt doar niste "puteri" impersonale ale unui singur Dumnezeu. Sinodul
a hotarat, prin canonul 19, ca aderentii lui Pavel de Samosata, sa li
se ceara, in cazul cand vor sa revina la Biserica Ortodoxa,
Botezul in numele Sfintei Treimi. Cu privire la melitieni putem spune
ca cei hirotoniti de el puteau sa ramana in functiile lor, cu conditia
sa ceara confirmarea de la Arhiepiscopul Alexandriei, prin punerea
mainilor.
Simbolul
de credinta niceean, le-a ingaduit preotilor novatieni sa-si reocupe
posturile avute. Drept garantie, ei trebuiau sa dea o declaratie scrisa,
marturisind ca vor respecta toate hotaririle Bisericii Ortodoxe.
Trebuie
amintit ca unii sinodali au propus introducerea unui canon pentru
observarea celibatului, nu numai de catre episcopi, ci si de preoti si
diaconi. Impotriva propunerii episcopului Osiu al Cordobei, ca pe
viitor preotii si diaconii
sa nu mai aiba dreptul de a locui Cu sotiile lor, s-a ridicat vestitul
eremit, episcopul Pafnutie al Tebaidei de Sus, in Egipt, care a aparat
cinstea si vrednicia Tainei casatoriei.
Sinodul a ramas la vechiul uz, ca cei casatoriti o singura data,
inaintea hirotoniei, sa-si poata duce mai departe viata impreuna cu
sotiile lor, si numai cei hirotoniti ca celibatari sa nu mai aiba
dreptul sa incheie o casatorie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu