PARINTELE IUSTIN: Grevele nu au nicio valoare, ele fac parte din planul lor!
Parinte, cu durere observam ca Romania nu mai are puterea si valoarea de altadata, pentru ca ea nu face decat sa execute ordinele marilor puteri ce conduc intreaga omenire, fara sa se mai opuna catusi de putin si se accepta niste masuri impotriva Romaniei, in defavoarea noastra, atat material cat si spiritual. Credeti ca mai exista o Romanie libera?Romania azi nu mai exista decat cu numele, si nu numai Romania, de altfel. Realitatea popoarelor nu mai este controlata de ele insele, ci ele sunt conduse de centrul european. Nu se poate vorbi despre o Romanie libera pentru ca guvernul Romaniei este condus de marile puteri care stau ascunse in spatele Uniunii Europene sau al altor uniuni internationale. Democratia nu exista in realitate, ea este numai in aparenta si ne da noua impresia ca suntem liberi. A ramas doar o rezistenta formala a natiunilor, astfel incat sa le mai poti numi Romania, Bulgaria, Serbia. Realitatea este doar in mainile comitetului central care dirijeaza toata viata popoarelor. Este o evidenta inabusire a vointei popoarelor si o tendinta evidenta de amestecare a neamurilor, ca oamenii sa nu isi mai recunoasca mai intai identitatea ca neam, iar mai apoi identitatea ca om, creatie a lui Dumnezeu. Nu vedeti experimentele americanilor, ca iau un grup de copii dintr-o tara si ii pun sa invete in alta tara, ca sa amestece culturile si obiceiurile natale? Pe ei nu ii intereseaza pacea si bunastarea popoarelor, asta e numai o teorie goala pentru prostimea asta a lumii. Natiunile, la ora actuala, sunt descompuse.
Si cei care nu cred in aceasta falsitate a pacii lor cum sa se opuna?
Nu ai cum te opune. Daca te revolti si iesi in strada impotriva lor, tot jocul lor il faci. Majoritatea revoltelor de azi ori sunt manevrate tot de ei, ori au grija ei sa isi infiltreze oamenii lor ca sa le deturneze rostul. Si nici nu stim de fapt impotriva cui ne razvratim si protestam. Noi avem impresia ca Europa are un sistem democratic la baza, dar Europa este tot sovietizata, o Europa sovietica. Este acelasi mare lagar sovietic al Moscovei decat cu alta sapca, iar dincolo, in Occident, avem de-a face cu lagarul capitalismului. In aparenta, intre rusi si americani pare a fi o diferenta politica si economica, dar in spatele lor este un singur stapan, care atunci cand isi va desavarsi puterea asupra tuturor statelor, se va incorona drept conducatorul lumii si nu va fi altul decat marele antihrist. Aceasta putere dirijeaza si controleaza totul pana la pretul unei paini, totul e controlat. De aceea si vor sa puna aceste cipuri electronice, ca sa te controleze si pe tine, nu numai painea pe care o mananci.
Vedeti aproape un eventual razboi?
Este posibil, dupa cum se deruleaza evenimentele. Si, pe de alta parte, este aproape si sfarsitul acesta al lumii si trebuie sa se implineasca toate prorociile Apocalipsei. De aceea ei cumva se si grabesc si vor sa diminueze numarul acesta al consumatorilor, ca sa ii poata stapani mai usor. Vor veni vremuri grele – nu ai sa poti sa mai iei un medicament, o bucata de paine, si comunicarea si intrajutorarea dintre noi va fi cu anevoie de facut. Se va face, si asta deja s-a inceput, uciderea omului la nivel oficial, prin otravurile care ni le introduc in mancare, prin otravurile ce ni le introduc in aerul ce-l respiram, prin otravurile din vaccinuri – toate se fac la nivel oficial. Iar noi le luam pe toate de bune, pentru ca asa spune ziarul ori televiziunea. Omul a ajuns un sclav, un rob, dar cu mult sub conditia sclavului de altadata. Pentru ca sclavul inainte stia cui se supune, dar omul de azi a devenit un rob care nu isi cunoaste stapanii. El nici macar nu stie ca este rob.(atentie la ce spune Parintele.. e unul dintre pericolele cele mai mari! - n.m.)
Deci aceasta criza economica considerati ca trebuie rabdata asa sau sa cautam alte solutii economice si politice? Cum ne putem opune?
Grevele nu au nicio valoare, ele fac parte din planul lor. Romanul de altfel e foarte puturos, s-a invatat cu comoditatea si nu suporta sa munceasca ceva. Au gradini la tara cu pomi fructiferi si nici ca se duc sa ingrijeasca gradina sau sa adune prunele. Ei vor ceva confortabil; de pilda aici la noi, in zona, abia gasesti un instalator sa iti repare chiuveta sau pe cineva sa iti varuiasca sau sa iti tencuiasca in casa. Ne-am invatat boieri. Eu cred ca aceasta criza este si din iconomia lui Dumnezeu, pentru ca ne indeamna la o viata mai austera, la o seriozitate in viata noastra crestina de zi cu zi, la lacrima si pocainta. Sa multumim lui Dumnezeu ca nu ne-a pedepsit mai rau pentru cat am fi meritat. Poate ca va mai trezi pe unii criza asta. Prea multa necredinta si prea multa faradelege este pe pamant. De aceea, daca vom avea constiinta pacatoseniei noastre, ne vom asuma si criza in care traim. Mai bine sa ne rugam ca Sf. Siluan pentru intreaga omenire decat sa protestam. Pentru legea lui Dumnezeu nu stim sa protestam, dar pentru marirea salariilor da. Cand marsaluiesc homosexualii, cand ni se pun cipuri, cand ni se omoara copiii prin vaccinuri, nu protesteaza nimeni, sau foarte putini. Iata ca avem posibilitatea sa revenim la asceza crestinismului de altadata.
Pentru noi, crestinii, este o binefacere aceasta saracie, pentru ca ne invata sa fim mai cu stapanire de sine, mai grijulii si mai cu frica de Dumnezeu. Nu vedeti ca popoarele mai emancipate, care au toate la indemana, nu mai cred in Dumnezeu? Primul act pe care il fac, atunci cand se simt in bunastare, este sa uite de Dumnezeu.(Perfect adevarat, si istoric validat! - n.m.) Unde este o Franta, unde este o Spanie, o Italie de altadata? Dar sa crezi ca un sistem politic sau economic te mai poate izbavi, este o mare inselare, pentru ca societatea este alterata ca si conducatorii lumii pana in adancurile fiintei lor. E o mare pierdere de timp. Nu mai avem alta solutie decat rugaciunea.
Si cum sa ne rugam? In spital, la Cluj, imi spuneati ca va pare rau ca nu ati indemnat oamenii mai mult spre rugaciune, ca nu i-ati invatat sa se roage.
E foarte important sa stii sa te rogi. De multe ori si noi, calugarii, stam in manastiri si nu ne rugam, doar ni se pare ca ne rugam. Nu e de ajuns sa mergi la biserica, la slujbe si sa stai acolo ca si cum ti-ai facut datoria, din obligatie. Trebuie sa insistam pe lucrarea launtrica. Degeaba zicem multe rugaciuni cu gura sau cu mintea, daca nu aprofundam, daca nu traim ceea ce ne rugam. Acum si mirenii trebuie sa aprofundeze rugaciunea din inima, pentru ca va fi singura noastra izbavire – rugaciunea din inima. Pentru ca in inima este radacina tuturor patimilor si acolo trebuie sa lucram. Pana acum a mai mers cu lucruri superficiale, dar pentru vremurile ce ne stau inainte, nu va fi de ajuns. Daca nu vom avea rugaciune cu strapungerea inimii, nu vom rezista la tot atacul psihologic, pentru ca au metode nevazute de reeducare a mintii. Astazi mi se pare ca nepasarea este cel mai greu pacat. Nu mai simtim nimic la rugaciune, nu avem lacrimi de pocainta. Vor veni vremuri in care numai cei ce vor simti harul lui Dumnezeu vor putea distinge binele de rau. Cu mintea omeneasca va fi cu neputinta de ales intre bine si rau. Vor fi mari inselari si numai harul lui Dumnezeu ne va putea izbavi de ele. Asadar, rugati-va, rugati-va sa nu cadeti in ispita inselarii! Pentru ca numai prin rugaciune putem primi harul lui Dumnezeu. Daca nu ne rugam si perseveram in lenevia si nepasarea noastra fara pocainta, atunci este posibil sa pierdem instinctul indreptarii. Sa ne fereasca Dumnezeu sa pierdem instinctul indreptarii!Dar nu exista riscul ca in aceste stramtorari si pe fondul unei saracii de proportii, oamenii sa intre in panica si sa se ridice unul impotriva celuilalt si sa nu mai existe bunavointa crestina?
Pai tocmai de aceea vom avea nevoie sa invatam rugaciunea launtrica, sa ne putem stapani in aceste situatii si sa nu ne paraseasca harul lui Dumnezeu. Ei asta si urmaresc – instaurarea anarhiei, ca astfel sa ia amploare ura si dezbinarea intre oameni, pana si intre crestini.
In incheiere am vrea sa ne spuneti cum ati depasit greutatea bolii si totodata un cuvant de incurajare pentru crestinii care trec prin boli grele si suferinte trupesti.
As vrea sa le multumesc din nou tuturor celor care s-au rugat pentru nevrednicia si neputinta mea si Maica Domnului sa rasplateasca rugaciunea si osteneala fiecaruia. Dar sa stiti ca intotdeauna bolile si necazurile sunt consecinta pacatului, de sus pana jos. Fiecare este pedepsit de Dumnezeu dupa raspunderea pe care o are – mica sau mare. Stateam si ma gandeam pe patul spitalului de la Cluj: Care o fi cauza suferintei mele, de nu vrea Domnul sa ma ridice deloc? Si cauza nu eram decat eu, pacatele mele. Si cand am constientizat ca pentru pacatele mele sufar aceasta boala, atunci m-a si ridicat Dumnezeu. Mandria mea este pricina bolii. Acum mi-a mai dat Dumnezeu si schiopatatul asta la piciorul drept – si asta are o cauza: ca mergeam prea tantos asa. Prea credeam eu ca toata lumea e a mea si eu sunt buricul pamantului. Dar iata ca nu sunt nimic, decat iarba uscata. Asa ca sa dam slava lui Dumnezeu in boli, pentru ca prin boala invatam smerenia, bunatatea, rabdarea si asa primim mantuirea. Toate sunt spre smerenia si mantuirea noastra. Fara smerenie nu ne putem mantui.
(interviu realizat de Monahia Fotini, 5 iunie 2010, complet in revista Atitudini)
Interviu cu Patriarhul Ecumenic
Papa a vizitat recent Regatul Unit al Marii Britanii și, cu ceva mai mult timp în urmă, Patriarhia Ecumenică. Dat fiind că Patriarhia Ecumenică se numără printre membrii fondatori ai Consiliului Mondial al Bisericilor, considerați că este posibilă o unire a tuturor Bisericilor?
Încă din vremea predecesorilor mei, Athenagoras și Dimitrios, Patriarhia Ecumenică a condus dialogul dintre confesiunile creștine, iar noi, de asemenea, ne implicăm în mișcarea ecumenică. În timpul vizitei Papei la Patriarhia Ecumenică, am semnat o declaratie comună, iar papa a recitat “Tatăl nostru“ în timpul slujbei ortodoxe. Mai mult, Patriarhia Ecumenică participă la Conferinta Bisericilor Europene. Noi sprijinim dialogul, în ciuda prăpastiei care ne desparte, adâncită în zece veacuri de diviziune. De pildă, acum discutăm problema primatului papal, examinând cum stăteau lucrurile în primul mileniu, când mărturiseam aceeași credintă, și, de asemenea, ce s-a schimbat și de ce s-au schimbat de atunci unele lucruri. Această problemă, alături de Filioque, constituie cel mai problematic punct de diviziune. E drept că drumul spre refacerea unirii este lung, însă nu suntem descurajati. Dimpotrivă, facem tot ce ne stă în putintă să clădim un pod peste prăpastia care ne desparte acum.
Schimbare de atitudine a Turciei
În august, ati oficiat o Liturghie istorică la Mănăstirea Soumela în apropiere de Trebizonta, iar câteva luni după aceea în Biserica Armeană a Sfintei Cruci în Lacul Van, în Turcia. Credeti că astfel de actiuni contribuie la întelegerea reciprocă și creșterea respectului pentru libertătile religioase din această tară? Ar fi posibil ca următorul pas să fie redeschiderea Seminarului Teologic din Halki?
Suntem foarte încântati de aceste progrese, care demonstrează o schimbare de atitudine a Turciei. Ce s-a întâmplat la Panagia Soumela dovedește că acest loc (care, în mod oficial, este un muzeu) poate servi, o dată pe an, ca un lăcaș de cult, așa cum se specifică în permisiunea oficială pe care am primit-o. Acest fapt este în avantajul tuturor. Statul turc întelege că nu suntem o amenintare ci că, dimpotrivă, noi arătăm dragoste și lucrăm pentru binele tării. Dincolo de beneficiile materiale, ce rezultă din încurajarea pelerinajelor, astfel de actiuni sunt dovada că respectul pentru libertatea religioasă este în creștere, iar acest fapt consună cu principiile și valorile ce definesc drepturile fundamentale ale omului.
Legat de Seminarul de la Halki suntem foarte optimiști. Credem că situatia va fi rezolvată în anul 2011, când se împlinesc 40 de ani de la închiderea școlii. Suntem gata să primim studenti din Turcia și din străinătate, la fel ca și în trecut. Astfel, vom putea să ne instruim clerul necesar functionării Patriarhiei Ecumenice, care, după cum știti, are eparhii în multe părti ale lumii, cum ar fi Statele Unite, Europa de Vest și de Est, Australia, Corea, Hong Kong, America de Sud și Centrală etc.
Turcia pare să realizeze, din ce în ce mai mult, că Patriarhia Ecumenică nu este doar o eparhie a grecilor din Constantinopol, ci o institutie universală și că, nepunându-i restrictii, ci mai degrabă sprijinindu-i activitătile, statul turc are mult de câștigat. Împărtășiti acest punct de vedere și aveti dovada că Turcia își schimbă politica?
Putem rezuma poziția actuală a guvernului turc într-un singur cuvânt: contraproductivă.
Este contraproductivă nu doar pentru noi ci, în primul și în primul rând, pentru interesul național al Turciei. În orice caz, ultimele evenimente sunt pozitive. Se înțelege că noi nu avem, nici pentru prezent, nici pentru viitor, aspirații ori interese politice. Din când în când, se susține că intenționăm crearea unui al doilea Vatican în Fanar. Am dori să ni se arate, în mod concret, cum s-au manifestat aceste intenții. Astfel de temeri nu sunt serioase.
Realitatea e că se observă o schimbare de atitudine, iar noua Lege a Minorităților reliefează, de asemenea, această direcție. Noua lege nu ne rezolvă toate problemele, însă, în mod sigur, oferă mai multă libertate de mișcare minorităților. Recent, un cetățean turc creștin-ortodox a fost ales ca membru în Comisia de Stat pentru Administrarea Minoritătilor, la Ankara, organism care se întrunește o dată la două săptămâni. Acestea sunt evenimente fără precedent și ne produc o mare bucurie. În plus, prim-ministrul nostru, Recep Erdogan, a vizitat orfelinatul grec din Buyukada, chiar înainte de anuntarea deciziei Comisiei Europene a Drepturilor Omului, care consfințea dreptul nostru de proprietate pentru acest așezământ. Gestul primului ministru a fost unul admirabil, plin de simbolism politic.
După cum știti, prestigiul Patriarhiei Ecumenic în Biserica Ortodoxa mondială este imens, iar acest fapt este benefic pentru Turcia. Eforturile noastre de a clădi pacea și de a promova respectul dintre oameni de diferite credinte este bine cunoscut și confirmat de faptul că fiecare politician care vine în Turcia, vizitează întotdeauna și Patriarhia Ecumenică. Suntem optimiști, prin urmare, însă insistăm asupra drepturilor noastre.
Ce părere aveti despre noua viziune reconciliantă a guvernului turc cu privire la minorităti?
Deși aceasta este o problemă politică, nu putem rămâne tăcuti. Nu este niciun secret că suntem într-adevăr bucuroși de acești pași ai guvernului turc. Sprijinim această abordare. Sperăm că va continua și în viitor. Mai mult, așa cum am afirmat anterior, credem că astfel de negocieri vor defini Turcia ca o tară tot mai democratică, acesta fiind motivul pentru care noi sprijinim integrarea ei cu drepturi depline în Uniunea Europeană.
Un grup greco-american condus de domnul Chris Spyrou a vrut să organizeze o ceremonie religioasă în Hagia Sophia, în Istanbul, apoi și-au anulat programul. Ati fost implicat în încercarea de a-i convinge să-și anuleze planul?
Nu cunoaștem această persoană. Nu știm cum de s-a putut gândi să organizeze o ceremonie religioasă fără să ne consulte, în calitatea ce o avem de arhiepiscop al orașului și fără să obtină permisiunea guvernului turc. Noi am obiectat, iar ei și-au anulat planul. Nimeni nu poate organiza o ceremonie creștin-ortodoxă în Sfânta Sophia fără a fi primit permisiunea atât din partea patriarhului ecumenic, cât și a guvernului turc. Nici măcar patriarhului ecumenic nu-i este îngăduit să slujească în alte tări fără permisiunea Bisericii de acolo și autoritătilor locale.
Patriarhia Ecumenică și-a asumat importantul rol de de a amplifica grija față de problemele de mediu
Ati fost numit “Patriarhul Verde“ datorită preocupărilor pe care le manifestati în probleme de mediu. Credeti că liderii religioși au capacitatea de influentare a guvernelor sau măcar a credincioșilor în chestiuni ce privesc mediul înconjurător?
Guvernele sunt foarte dificil de influentat. Interesele financiare creează asemenea presiuni, încât însăși influenta politicienilor devine limitată, fapt care s-a văzut la Copenhaga (unde în 2009 s-a desfășurat o conferință pe teme climatice, n.red.). Pe de altă parte, însă, da, credem că putem cultiva printre credincioși o sensibilitate cu privire la problemele mediului.Știti, această criză globală este în primul rând una a valorilor. Trebuie să întelegem că suntem responsabili pentru transmiterea planetei noastre generatiilor următoare. Trebuie să încetăm să mai irosim resursele și să dăm și generatiilor viitoare posibilitatea de a se bucura de bunătățile pe care ni le-a dăruit Dumnezeu.
Cuvântul “ecologie“ provine din limba greacă: “eco“ și “logos“, unde “eco“ (oikos) înseamnă “casa noastră“. Pentru ca acest lucru să fie înteles, mai întâi trebuie să conștientizăm că noi nu suntem stăpânii, ci administratorii acestei lumi, pe care Dumnezeu ne-a încredintat-o. De aceea, ar trebui să avem grijă de aceasta lume, pentru ca să o putem încredinta generatiei următoare. Patriarhia Ecumenică și-a asumat importantul rol de de a amplifica grija fată de problemele de mediu, prin intermediul Simpozionului Ecologic International pe care îl organizează anual.
Este ușor să combini modul de viată modern, bazat pe consum, și cumpătarea la care ne îndeamnă creștinismul? Multi consideră că cele două modele sunt incompatibile.
Este esential să schimbăm prezentul tipar mental și să abandonăm un mod de viată caracterizat de consum exagerat și lăcomie care, inevitabil, conduce la nedreptate socială și inegalitate. Apostolul Pavel învată că lăcomia duce la venerarea bunurilor materiale, care este idolatrie, cel mai mare păcat. Biserica învată nu lacomia, ci o viată marcată de echilibru. Evanghelia spune că oricine are două haine, să dea una din ele celui care nu are niciuna. Din păcate, am ajuns în punctul în care încercăm să smulgem chiar și haina aproapelui nostru, dara-mi-te să i-o mai oferim pe a noastră...
Vă este frică de globalizare? Multi sustin că, bombardati din toate părtile cu tot felul de elemente disparate vom deveni un amestec fără identitate.
Globalizarea are câteva elemente pozitive pe care le sprijinim. Globalizarea favorizează acceptarea diferențelor dintre oameni și creează baza pentru ca aceștia să coopereze și să trăiască în pace. Cu toate acestea, așa cum spunea arhiepiscopul Christodoulos, există pericolul să devenim un fel de “carne tocată“. Aceasta, desigur, nu este de dorit. Sustinem că fiecare popor ar trebui să păstreze elementele esentiale ale culturii sale, limba etc, care să îl definească și să îl individualizeze. Aceste elemente contribuie la individualitatea unui popor. Însă, în același timp, trebuie să fim creativi și să nu tinem aceste elemente într-un “borcan închis“, transformându-le în obiecte de veneratie.
Știti, misionarii din secolul al VI-lea, Chiril și Metodiu, au fost mandatati ca delegati ai Patriarhatului Ecumenic să predice Evanghelia slavilor. Ca și rezultat, ei au creat alfabetul chirilic. Acesta este un lucru pentru care istoricul grec Paparigopoulos a acuzat Patriarhatul, sustinând faptul că acești misionari nu au convertit slavii la ortodoxia greacă. Patriarhia Ecumenică din acele vremuri i-a recunoscut ca popor pe slavi. Noi am crezut că trebuie sa-i respectam și să le predicăm Evanghelia în propria limbă, nu să-i deznationalizăm. În acest fel, am apărat atât identitatea greacă, cât și pe cea slavă. Așa că acum toate popoarele de origine slavă – rușii, bulgarii și sârbii – sunt recunoscători Bisericii Mame a Constantinopolului.
“Noi nu am avut un «caz Galileo»…“
Ce poate să dăruiască tineretului Europei credința și mărturia Ortodoxă? Este ușor pentru un european vestic, cu o formatie catolică ori protestantă, să îmbrătișeze concepte și valori ortodoxe?
Cum am spus mai devreme, problemele sunt interconectate – social, economic și ideologic. Tinerii de azi se simt nesiguri. Biserica Ortodoxă are de oferit credinta originală, așa cum exista în timpul primelor zece secole ale drumului nostru comun cu Vestul. Cu alte cuvinte, credinta și Biserica: adevăratul trup al lui Hristos. Înainte de Marea Schismă din 1054, toată Europa era ortodoxă. Așadar, Biserica este chemată să ofere simplitatea și autenticitatea credintei ortodoxe. Biserica Ortodoxă învată autenticitatea, moralitatea ascetică și spiritualitatea. Toate acestea lipsesc din bisericile Romano-Catolică și Protestantă.
Vestul nu s-a mai adăpat din aceste valori, iar acest lucru cauzează nostalgia manifestată astăzi de Occident. În anii trecuti, tot mai multe cărti liturgice ale Bisericii Ortodoxe au fost traduse și publicate în tări non-ortodoxe. În afară de cărtile teologice, călăuzirea spirituală poate fi aflată și în alte cărti, precum Filocalia, care se bucură de mare apreciere și din partea non-orotodocșilor. Spiritualitatea ortodoxă acordă o deosebită atentie evlaviei și rugăciunii; și, de asemena, evidențiază în mod deosebit rolul inimii, în raport cu intelectul. Putem spune că Ortodoxia înseamnă traditie, experientă și întelepciune condensată.
Știinta și credinta sunt incompatibile sau pur și simplu au alti destinatari și alt continut? Recent, Stephen Hawking a provocat agitatie cu afirmatiile sale cum că universul ar putea exista și fără un Creator. Cum semnificați astfel de afirmatii? Care este răspunsul Bisericii?
Nu consider credinta și știinta ca fiind opuse, ci mai degrabă ca drumuri paralele. Ele sunt complementare, pentru că duc către același scop al Adevărului. Știti, Einstein spunea odată: “Știinta nu are nici un Dumnezeu, dar oamenii de știintă au un Dumnezeu.“
Biserica Ortodoxă nu se împotrivește știintei. Într-adevăr, există dovezi istorice că episcopii noștri au fost printre cei mai eminenti oameni de știintă. Mănăstirile ortodoxe au păstrat manuscrisele grecești și le-au făcut cunoscute Vestului. Sfântul Grigorie Palama a studiat filosofia lui Aristotel. Mai mult, Biserica noastră are o sfântă numită Epistimi (care înseamna “știință“ în limba greacă) și o sfântă Ipomoni (care înseamnă “răbdare“). Noi nu am avut un “caz Galileo“…
Afirmatii ca acelea ale lui Stephen Hawking sunt respectabile, dar nu aduc nici o câștig. Astfel de declaratii sunt provocatoare și un reușesc decât să-i despartă pe oameni. Abordarea noastră este aceea că toate elementele universului creat - cerul, oceanele, plantele etc. - nu au putut fi generate de întâmplare, ci că mărturisesc despre existenta unui Creator. Acum câteva zile, am făcut o plimbare prin grădină împreună cu câtiva prieteni. Cum tineam o floare, am observat ce perfectă și frumoasă era și cât de întelept era meșteșugită din alte mii de alte floricele: o adevărată încântare pentru ochii privitorului. Așa ceva nu poate apărea din întâmplare.
O imensă greutate istorică
Cum resimtiti greutatea de a ședea pe tronul Sfântului Ioan Hrisostom, al patriarhului Fotie ori Ghenadie?
Este o imensă greutate istorică. Acești oameni au fost titani ai credintei și cunoașterii. Desigur, noi, personal, nu putem ajunge la nivelul lor. Dar să știti, acest tron este o cruce, pe care fiecare patriarh este obligat să o poarte. Noi suntem vocea unei institutii răsunătoare care a existat în acest oraș, Istanbul, de 17 secole și va rămâne așa, cu îndurarea lui Dumnezeu.
Doxologia
(Traducerea și adaptarea Andrei Andronic)
