Aparitii

Carte despre Istoria Muzicii Bisericeşti la români

 

La Editura „Basilica” a Patriarhiei Române a apărut volumul „Istoria muzicii bisericeşti la români”, îngrijit de Părintele Prof. Dr. Nicu Moldoveanu, informează TRINITAS TV. Cartea, tipărită cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, este rodul muncii de cercetare de peste patruzeci de ani a autorului, prezentând viaţa şi opera marilor protopsalţi sau cântăreţi, traducători şi creatori de melodii bisericeşti, fie pe notaţie orientală, mai veche sau mai nouă, fie pe notaţie liniară. De asemenea, ampla lucrare consemnează viaţa şi opera marilor compozitori de cântări corale bisericeşti. Acest curent coral, autohton, a fost cultivat cu succes de foarte mulţi compozitori români de la începutul secolului al XX-lea, dar creaţiile lor îşi au rădăcinile în importanta zestre muzicală din perioada anterioară. Istoria are în vedere şi învăţământul teologic muzical inferior, mediu şi superior, acolo unde niciodată nu a lipsit din programa analitică muzica bisericească.

Cartea „Istoria muzicii bisericeşti la români” este de folos tuturor iubitorilor de muzică bisericească şi poate fi procurată de la librăriile bisericeşti, precum şi de la pangarele lăcaşurilor de cult din Patriarhia Română.

-----------------------
Prima apariţie editorială pe 2011

Editura Deisis din Sibiu, care ne-a obisnuit de-a lungul anilor cu publicatii de valoare, continuã seria de lucrãri teologice fundamentale, printr-o nouã traducere din colectia „Filocalica”, pe care o datorãm pãrintelui arhidiacon Ioan I. Icã jr: „Nicolae Cabasila – cuvântãrile teologice: la Iezechiel – Hristos – Fecioara Maria ”.

În general, asa cum observã în studiul introductiv pãrintele Icã jr, despre Nicolae Cabasila (canonizat în anul 1983), afarã de faptul cã este autorul celebrelor tratate „Despre viata în Hristos” si „Tâlcuirea dumnezeiestii Liturghii”, se stiu în general exasperant de puþine lucruri. Existã si aici un paradox: intelectualul bizantin Cabasila, cu o contribuþie remarcabilã în filozofia eticã, autor de scrieri profane dar si teologice, predicator laic bizantin, este ignorat inexplicabil mai ales în teologia româneascã. Practic, în cadrele teologice de la noi, numele Cabasila nu spune mare lucru. Datoritã acestui fapt, opera sa este împinsã în uitare. Pe de altã parte, în colectia „Sources Chrétiennes” nr. 355, M.-H. Congourdeau în studiul introductiv al operei „Despre viata în Hristos”, urmându-l pe teologul grec P. Nellas, îl numeste pe Nicolae Cabasila „isihast laic”. Aceasta pentru cã, el nu a fost niciodatã monah sau cleric, ci a rãmas întotdeauna „un laic evlavios”(p. 27). El a fost „un isihast umanist si un umanist isihast”(p. 28). Marele merit al lui este faptul cã a abordat ortodoxia stând departe de orice polemici. Ortodoxia, în viziunea lui Cabasila, porneste de la abordarea pozitivã concentratã în iubirea lui Hristos fatã de noi si a noastrã fatã de El.(pp. 28 - 29). Prieten cu Grigorie Palama, cel a cãrui abordare teologicã va genera (asa cum va remarca pãrintele Stãniloae) „cel mai important moment din istoria Bisericii dupã perioada patristicã”, Cabasila a fost puntea de legãturã între cele douã tradiþii (orientalã si occidentalã), pentru faptul cã eruditia sa nu l-a fãcut sã devinã „tomist sau sã treacã la romano – catolicism ca Dimitrie Kydones”(p. 29). Prin intermediul amiciþiei sale cu Kydones, „a frecventat în mod evident si Pãrinþii teologi latini, citindu-i si asimilând, iarãsi într-un mod personal, teme nu doar din Aristotel (Etica nicomahicã), ci si din Augustin (De vita beata) ºi Anslem (Cur Deus homo)”. (p. 30). Din acest motiv, Cabasila oferã astfel: „imaginea uni om hrãnit de cultura anticã si deschis traditiei latine”.

Faptul cã acest teolog bizantin este vãzut încã într-un mod care îl descrie în ochii multora drept „catolicizant”, se datoreazã si încercãrilor esuate ale lui Nellas si Dumitru Stãniloae de a-l face mai bine receptat. Panayotis Nellas i-a publicat omiliile mariale care pânã la acel moment erau uitate de asa-zisa culturã teologicã împietritã. „Multã vreme, teologii ortodocsi au fost circumspecti în privinþa scrierilor lui Cabasila, neputând uita faptul cã au fost puse în circulatie în anul 1925 e asumptionistul romano – catolic Martin Jugie anume în scopul apologetic de a identifica precursori rãsãriteni ai dogmelor mariale papale. De aceea, în scurtul studiu introductiv (p. 9 – 36) la editia sa din 1968 a omiliilor mariale ale lui Cabasila, Nellas interpreteazã gândirea acestuia pe dublul fundal al secolului XIV si al învãtãturii despre Maica Domnului în traditia ortodoxã anterioarã”.(p. 72). De fapt, asa cum foarte bine se precizeazã în continuarea acestui studiu introductiv, dupã secolul IV, secolul XIV a fost prin excelentã dedicat Maicii Domnului: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila si Teofan al Niceei au fundamentat trei puncte decisive: 1. Absoluta sfintenie personalã a Fecioarei Maria si locul ei eshatologic îndatã dupã Sfânta Treime deasupra tuturor creaturilor; 2. semnificatia ei fundamental hristologicã; precum si 3. pozitia ei centralã în Economia mântuirii, rolul ei activ la realizarea tainei Întrupãrii si rãmânerea ei în veci în centrul tainei Bisericii. Dacã primele douã puncte erau deja traditionale, cel de-al treilea reprezenta noutatea având „pecetea originalitãþii”, întrucât în secolul XIV tradiþia vie a Bisericii punea în valoare noi elemente ale dogmei stabilite în cadrul Conciliului de la Efes. Nellas, a dezvoltat teologia expusã în omiliile mariale mai pe larg în remarcabilul eseu intitulat: „Maica Domnului si umanismul teocentric”. Acest fapt deoarece: „Dumnezeu nu forteazã libertatea omului, El rãmâne ascuns pânã în clipa în care un om, Maria, a putut si a vrut sã-I dea haina care sã-L facã vãzut si comunicabil oamenilor: trupul ei. Orientatã integral spre Dumnezeu si trãind neântrerupt împreunã cu el, umila copilã din Nazaret a revelat, aducându-L pe lume pe Hristos, în acelasi timp pe Dumnezeu si pe om. Înþelegem astfel acum de ce Nãscãtoarea de Dumnezeu este adevãratul fundament pe care se poate edifica, un umanism sãnãtos, adevãrat, un umanism teocentric” (p. 76).

Dupã studiul bine documentat al pãrintelui Icã jr, urmeazã ceea ce propriuzis reprezintã însusi volumul: traducerile omiliilor evidentiate în titlu.

Prima dintre acestea, despre „vedenia profetului Iezechiel”(pp. 85-118) , pune în luminã (bazându-se pe un gen de exegezã caracteristic bizantului, dar care nu se îndepãrteazã de profunzimile omiliilor Pãrintilor), explicarea sensului profeþiei. Important este faptul cã structura sa în trei capitole, abundã de trimiteri biblice. Urmeazã, rând pe rând, exegeza pe care Nicolae Cabasila o propune fatã de termenii profetici care au mari ambiguitãti, mai ales pentru cititorii care nu sunt specializaþi în domeniul exegezei biblice. Ar fi bine ca exegeþii de astãzi, sã includã în interpretãrile lor asupra textului Scripturii si aceastã viziune care la prima vedere apare a fi un pic mai ”specialã”.

Dacã prima parte a evidenþiat aspectul profetic – hristologic, cea de-a doua parte, care include douã omilii la „Pãtimirile Domnului”(pp. 121-160), are în vedere aspectul hristologic – soteriologic, care reiese ºi din ultimul text intitulat: „Cuvânt la Înãlþarea Domnului”(pp. 161-171): „A venit din cer pe pãmânt, ca sã facã cunoscut celor de pe pãmânt pe Tatãl Cel de acolo, a coborât de pe pãmânt în iad, ca sã vesteascã celor din iad economia de pe pãmânt, din iad a urcat iarãsi la cei de pe pãmânt, ca sã afle cauza coborârii, de pe pãmânt urcã în cer, ca sã fie adusã vestea cea bunã si îngerilor: pe de o parte, mântuirea oamenilor – cãci se bucurã împreunã cu noi cei replãmãdiþi, întrucât sunt iubitori de oameni – pe de altã parte, progresul lor spre cele mai bune, precum si celelalte, învãtându-L ei pe Dumnezeu mai bine decât înainte si, înainte de toate, pentru ca trupul cel mai presus decât toatã creatia sã ajungã mai presus decât toatã creatia si sã-si ocupe locul cuvenit”(p. 168).

Cea de-a treia parte a primului volum din opera lui Nicolae Cabasila, are în vedere „trilogia mariologic – antropologicã”. Aici, se regãsesc trei „cuvinte” la sãrbãtorile dedicate Fecioarei Maria: la Nasterea Maicii Domnului (pp. 175-199); la Buna Vestire (pp. 201-214) si la Adormirea Maicii Domnului (pp. 215-233).

Cred cã acest volum, foarte bine documentat, este util celor care vor sã pãtrundã în abisurile teologiei ortodoxe. Prin ceea ce a lãsat mostenire, Nicolae Cabasila, a fost un mediator între Rãsãrit si Apus, pãstrând însã fidel ceea ce face parte din „Traditia Catholica”(id est „universalã”), rãmasã vie pânã astãzi prin intermediul scrierilor patristice.

Nicolae Cabasila, Cuvântãrile teologice: la Iezechiel – Hristos – Fecioara Maria. Scrieri I , studiu introductiv si traducere: diac. Ioan I. Icã jr, Editura Deisis, Sibiu, 2010, pp. 235.

Coman Claudiu-Ioan, student in anul VI la Facultatea de Teologie Ortodoxa, din Iasi

La Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă a fost publicată cuvântarea „Despre Botez” a Sfântului Vasile cel Mare, rostită înaintea unei obşti monahale întemeiate de el în provincia Pont din Asia Mică, informează TRINITAS TV.

Aceasta este prima apariţie din acest an la Editura Patriarhiei şi, de asemenea, prima carte publicată în contextul Anului omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii.

Deşi redusă ca dimensiuni, această cuvântare a Sfântului Ierarh Vasile redă în mod cât mai clar şi corect învăţătura ortodoxă despre Taina Botezului şi urmările ei.

Ca la o veritabilă întrunire de suflet actuală, Sfântul Arhipăstor al Cezareei Capadociei răspunde, la final, întrebărilor adresate de monahi, folosind exemple cât mai intuitive, pentru a arăta cum lucrează Duhul Sfânt în fiinţa umană începând cu Botezul.

Deşi nu are dificultatea profundă a tratatelor în care Sfântul lămureşte anumite aspecte legate de teologia trinitară, această lucrare se distinge prin acurateţea ideilor şi limpezimea limbajului, fiind de real folos oricărui credincios şi, în special, naşilor care botează prunci.

Lucrarea poate fi achiziţionată de la magazinele de carte bisericească şi de la pangarele bisericilor şi mănăstirilor din Patriarhia Română