Articol- "Argumentele" ştiinţei împotriva sfinţirii apei

"

           Aghiasma (gr. τὸ ἁγίασμα — to aghiasma = sfințire; ὁ ἁγίασμός τοῦ ὕδατος — o aghiasmos tou idatos = sfințirea apei) sau sfeștania (din slv. „sfeștanie“ sau „feștanie“ = luminare sau „slujba luminării“),sfințirea apei este ierurgia cea mai de seamă a Bisericii de sfințire a firii înconjurătoare și cea mai des săvârșită în activitatea liturgică a preotului. 

           De-a lungul timpului am auzit si citit diverse pareri in ceea ce priveste aghiasma, cum ca rugaciunea preotului nu are nici o putere asupra apei si ca tot "secretul" ar sta in ionii de argint ce se desprind din crucea din argint pe care o folosesc preotii la sfintirea ei. Alte pareri mai "pertinente" sustin ca aghiasma rezista atat de mult timp datorita uleiurilor volatile ce se gasesc in busuioc, iar in cazurile ce au facut exceptie de la regula si aghiasma s-a alterat, a fost vorba de busuiocul uscat care nu a mai putut elibera acele uleiuri.

         Alta persoana spune ca in vasul de aghiasma ar exista doua metale diferite, unul fiind argintul, se poate forma o baterie de f. mic voltaj care sa permita emiterea ionilor de argint... ! In plus, ionii de argint ar avea un rol in formarea de noi celule stem, care contribuie la vindecarea rapida a unor tesuturi afectatate.

           În ciuda tuturor carcotasilor, efectele Aghiasmei asupra vieţii creştinilor, ni le arată însăşi rânduiala slujbei, îndeosebi textul ecteniei mari şi al rugăciunii de sfinţire (după epicleză), unde preotul se roagă: „Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă…”.

        Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prin atingerea Sa de apa Iordanului în care S-a botezat, a sfinţit nu numai pe apa râului Iordan, ci însăşi firea apelor în general, a apelor de pretutindeni, făcând din ele un factor de purificare şi de sfinţire, prin energia divină introdusă în apa Iordanului, precum cântăm în troparul din rânduiala slujbei: „Astăzi firea apelor se sfinţeşte…”. De aceea, apa sfinţită la Bobotează posedă, într-o măsură mult mai mare, darurile şi puterea tămăduitoare şi sfinţitoare a Agheasmei mici.

          De aceea, Agheasma mare se păstrează nestricată vreme îndelungată, rămânând tot aşa de proaspătă, de curată şi de bună la gust, ca şi atunci când a fost scoasă din izvor, fapt pe care îl remarcă, din vechime, Sfinţii Părinţi şi scriitorii bisericeşti, precum Sfântul Ioan Gură de Aur, în „Omilia XXIV”, despre Botezul Domnului. O parte din ea se păstrează în biserică, într-un vas anume, numit vasul de agheasmă, sau agheasmatar, şi e folosită de preot la o mulţime de slujbe (ierurgii).

 Autor: Andrei Andronic   

                                      Asteptam comentariile voastre......