Biserica noastră îl cinsteşte astăzi pe Sfântul Maxim Mărturisitorul, un cuvios cunoscut în teologia şi spiritualitatea ortodoxă pentru densitatea şi profunzimea sa greu de egalat. Viaţa şi opera acestui mare sfânt şi teolog creativ al Bisericii trezesc interes şi astăzi, fiind un exemplu viu, de adevărată mărturisire a dreptei credinţe. Lucrările sale de teologie şi spiritualitate au fost scrise întotdeauna împotriva curentului de opinie general, cuviosul autor trăind permanent ceea ce învăţa şi teologhisind ceea ce trăia. Toate acestea le-a pecetluit cu mărturisirea sa de credinţă neîncetată şi cu sângele său, informează „Ziarul Lumina”.
S-a născut în anul 580, într-un sat din Golan, dintr-o familie nobilă, însă la vârsta de 9 ani a rămas orfan, fiind încredinţat unei mănăstiri din Palestina. În 614 s-a retras la o mănăstire din Chrysopolis, de pe ţărmul răsăritean al Bosforului, iar după zece ani s-a mutat la Mănăstirea 'Sfântul Gheorghe' din Cyzic. De aici a plecat în anul 626, ca urmare a unei incursiuni a perşilor şi, trecând prin Grecia şi Egipt, s-a aşezat pentru mai multă vreme într-o mănăstire din Cartagina. În această perioadă, Sfântul Maxim a devenit principalul apărător al Ortodoxiei împotriva monoteliţilor, care susţineau că în Hristos nu se află două voinţe, dumnezeiască şi omenească, ci doar una, cea dumnezeiască. El a fost cel care a pregătit în 649 sinodul de la Roma care, sub papa Martin I, a condamnat erezia monotelită. Pentru opoziţia sa faţă de monotelismul susţinut de politica imperială, Sfântul Maxim a fost trimis în două exiluri, mai întâi la Bizya şi apoi la Perberis, în Tracia. În anul 662 a fost anatematizat împreună cu ucenicul lui, Atanasie, şi cu un alt Atanasie, apocrisiarul Romei la Constantinopol. După ce li s-au tăiat limba şi mâna dreaptă, au fost trimişi în exil, pe coasta orientală a Mării Negre, unde Sfântul Maxim a trecut la Domnul în ziua de 13 august a aceluiaşi an.
Opera
Sfântul Maxim este cunoscut în creştinism pentru operele sale teologice, dintre care o parte se găsesc în volumele II şi III din Filocalie. Amintim aici: 'Răspunsuri către Talasie', în care sunt interpretate mai multe texte din Sfânta Scriptură, 'Scholia', un comentariu la scrierile Sfântului Dionisie Pseudo-Areopagitul, precum şi 'Mistagogia', o explicare a Sfintei Liturghii. 'Ambigua' este o altă scriere importantă a Sfântului Maxim care, în concepţia părintelui Stăniloae, cuprinde întreaga lui teologie ca bază a vieţii spirituale. La acestea se adaugă şi alte lucrări, în care sunt expuse învăţături ascetice, dar şi dogmatice: 'Capete despre dragoste', 'Capete gnostice', 'Cuvânt ascetic' sau 'Scurtă tâlcuire a rugăciunii Tatăl nostru'. Nevoinţele despătimirii şi cunoaşterea se află, după Sfântul Maxim, într-o legătură indisolubilă. Astfel, făptuirea se cere îndrumată de cunoştinţă, iar cunoştinţa trebuie confirmată prin făptuire, deoarece, 'prin porunci, Domnul face nepătimaşi pe cei ce le împlinesc; iar prin dumnezeieştile dogme le dăruieşte luminarea cunoştinţei'.
S-a născut în anul 580, într-un sat din Golan, dintr-o familie nobilă, însă la vârsta de 9 ani a rămas orfan, fiind încredinţat unei mănăstiri din Palestina. În 614 s-a retras la o mănăstire din Chrysopolis, de pe ţărmul răsăritean al Bosforului, iar după zece ani s-a mutat la Mănăstirea 'Sfântul Gheorghe' din Cyzic. De aici a plecat în anul 626, ca urmare a unei incursiuni a perşilor şi, trecând prin Grecia şi Egipt, s-a aşezat pentru mai multă vreme într-o mănăstire din Cartagina. În această perioadă, Sfântul Maxim a devenit principalul apărător al Ortodoxiei împotriva monoteliţilor, care susţineau că în Hristos nu se află două voinţe, dumnezeiască şi omenească, ci doar una, cea dumnezeiască. El a fost cel care a pregătit în 649 sinodul de la Roma care, sub papa Martin I, a condamnat erezia monotelită. Pentru opoziţia sa faţă de monotelismul susţinut de politica imperială, Sfântul Maxim a fost trimis în două exiluri, mai întâi la Bizya şi apoi la Perberis, în Tracia. În anul 662 a fost anatematizat împreună cu ucenicul lui, Atanasie, şi cu un alt Atanasie, apocrisiarul Romei la Constantinopol. După ce li s-au tăiat limba şi mâna dreaptă, au fost trimişi în exil, pe coasta orientală a Mării Negre, unde Sfântul Maxim a trecut la Domnul în ziua de 13 august a aceluiaşi an.
Opera
Sfântul Maxim este cunoscut în creştinism pentru operele sale teologice, dintre care o parte se găsesc în volumele II şi III din Filocalie. Amintim aici: 'Răspunsuri către Talasie', în care sunt interpretate mai multe texte din Sfânta Scriptură, 'Scholia', un comentariu la scrierile Sfântului Dionisie Pseudo-Areopagitul, precum şi 'Mistagogia', o explicare a Sfintei Liturghii. 'Ambigua' este o altă scriere importantă a Sfântului Maxim care, în concepţia părintelui Stăniloae, cuprinde întreaga lui teologie ca bază a vieţii spirituale. La acestea se adaugă şi alte lucrări, în care sunt expuse învăţături ascetice, dar şi dogmatice: 'Capete despre dragoste', 'Capete gnostice', 'Cuvânt ascetic' sau 'Scurtă tâlcuire a rugăciunii Tatăl nostru'. Nevoinţele despătimirii şi cunoaşterea se află, după Sfântul Maxim, într-o legătură indisolubilă. Astfel, făptuirea se cere îndrumată de cunoştinţă, iar cunoştinţa trebuie confirmată prin făptuire, deoarece, 'prin porunci, Domnul face nepătimaşi pe cei ce le împlinesc; iar prin dumnezeieştile dogme le dăruieşte luminarea cunoştinţei'.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu