Dar ce mai e patriotismul în ziua de azi?
PATRIOTÍSM s. n. =Sentiment de dragoste și devotament faţă de patrie și de popor, statornicit în decursul istoriei. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotisme.
Din punct de vedere religios fiecare cuvânt (termen) defineşte obiectul, fiinţa, persoana, ideea, principiul, fenomenul etc. PATRIA este vatra strămoşească a întregului neam sau a întregii naţiuni care se asumă peste spaţiu şi timp în strămoşi, comunitatea prezentă şi cea viitoare; într-o situaţie nefericită în care patria ca spaţiu geografic este ocupată sau cucerită, ea ramâne ca entitate indivizibilă.
Singura zi din an în care mai vedem şi mai simţim un sâmbure de patriotism este de 1 decembrie, moment în care toate televiziunile vorbesc despre jertfa de care au dat dovada vrednicii înaintaşi ai noştri, în momentele de înalta virtute patriotică ce au luptat chiar şi cu riscul de a se jertfi pentru unificarea graniţelor unor regiuni în care băteau inimi româneşti, în care dorinţa oamenilor era să se bucure şi să îşi crească copiii pe pământurile pe care Ştefan cel Mare şi-a pus pieptul de fier în faţa usurpatorilor otomani, tocmai din dorinţa de a le cladi oamenilor o identitate, ca generaţiile următoare să cunoască pentru ce au luptat Mihai Viteazul, Alexandru cel Bun şi alţii ca ei.
Patriotismul nu este numai iubirea pamantului in care ne-am nascut ci, mai ales iubirea trecutului, fara de care nu exista iubire de tara, spunea atat de frumos Eminescu.Sigur că sentimentul de patriotism este prezent în sufletele fiecăruia dintre noi, ce se perpetuează din generaţie în generaţie, e sădit în gena umana numai ca vedeti voi el trebuie hranit si educat, caci altfel el va ramane doar la stadiul de concept şi atât.
Simţim cum sufletul vibreaza de patriotism numai atunci cand auzim ca Herta Muller ridica un Oscar pentru Literatura, cand numele lui Brancusi si operele sale sunt mai valoroase ca oricand, cand vedem ca grecii il considera pe parintele Staniloae cel mai mare teolog al secolului 20 si cam atat. De 1 decembrie suntem cu totii patrioti, ne iubim tara si limba incat ne-am da viata in orice moment numai ca Romaniei sa ii fie bine. Dupa aceasta zi creierele parca se spala incepand iarasi sa ne vaitam ca suntem vai de mama noastra, ca tara asta nenorocita nimic nu are bun de oferit si asteptam cu sufletul la gura clipa in care sa fugim in alta tara unde sigur ne va fi mai bine.
"A fi patriot nu e un merit ci, o datorie. Numai cine nu socoate iubirea de tara drept o datorie e in stare sa se laude cu ea" George Toparceanu
„Imparati pe care lumea nu putea sa-i mai incapa,
Au venit si-n tara noastra, de-au cerut pamant si apa
Si nu voi ca sa ma laud, nici ca voi sa te-nspaimant
Cum venira se facura toti o apa si-un pamant.
Si de-aceea tot ce misca-n tara asta, raul, ramul
Mi-e prieten numai mie iara tie dusman este
Dusmanit vei fi de toate, far-a prinde chiar de veste.
N-avem osti, dar iubirea de mosie e un zid
Care nu se infioreaza de-a ta faima, Baiazid!”-Mircea cel Batran-Scrisoarea III, de Mihai Eminescu
Au venit si-n tara noastra, de-au cerut pamant si apa
Si nu voi ca sa ma laud, nici ca voi sa te-nspaimant
Cum venira se facura toti o apa si-un pamant.
Si de-aceea tot ce misca-n tara asta, raul, ramul
Mi-e prieten numai mie iara tie dusman este
Dusmanit vei fi de toate, far-a prinde chiar de veste.
N-avem osti, dar iubirea de mosie e un zid
Care nu se infioreaza de-a ta faima, Baiazid!”-Mircea cel Batran-Scrisoarea III, de Mihai Eminescu
Interesant articolul, aduce in fata o problema actuala, aceea a (pseudo)patriostismului. Multumesc ca mi-ai dat ocazia sa-mi spun of-ul... Normal ca toti avem un sambure de patriotism sadit in noi si ne dorim tot ce este mai bun pentru tara, daca tarii ii este bine, ne este si noua bine. Numai ca lucrurile s-au schimbat dramatic, nu mai este ca pe timpul lui Stefan cel Mare, cand romanii luptau ca un tot unitar pana la sange contra dusmanilor, ca sa apere tara si comorile ei fizice si spirituale. Acum, poporul e impartit in doua, ei (conducatorii nostri care ne fura si ne vand pe tava altor tari) si noi (astia mici, care traim de pe o zi pe alta, cu speranta unui viitor mai bun). In conditiile de fata, mie personal nu-mi vine sa ma duc la razboi, in caz de asa ceva, Doamne fereste!, pentru ca n-as face decat sa mor ca prostul pentru o tara subjugata de altii, si ei tot romani. Ar fi o jertfa inutila, parerea mea. Zarurile au fost, sunt sau vor fi deja aruncate si altii vor hotari in numele nostru. Ce sa mai spun de faptul ca de multi ani nu prea mai avem industrie, nu mai avem ce produce in tara asta, pentru ca unii n-au facut decat sa privatizeze pe banda rulanta toate fabricile si apoi noii proprietari le-au lasat in faliment, in momentul in care n-au mai fost profitabile. Din granarul Europei, am ajuns o caricatura de tara in viziunea marilor puteri. Suntem la cheremul lor si nu prea avem ce face, pentru ca am fost vanduti de cei care au acelasi sange de roman ca si noi. E mult prea nedrept, dar poate tot raul spre bine... Personal, oscilez intre a pleca din tara sau a ramane pe un salariu de nimic, in conditii de maxima coruptie si nesimtire la tot pasul. Lucrurile care ma tin inca aici sunt oaza de ortodoxie pe care o avem, familia si prietenii care au mai ramas. In afara nu ma pot duce la Sf Maslu, nu pot participa frecvent la Sf Liturghie, la slujbele frumoase de Craciun, de Pasti, din simplul motiv ca nu sunt biserici ortodoxe decat foarte putine. Si chiar si asa, mi-ar fi foarte dor de bisericile noastre romanesti, de manastiri, de tot ce inca mai avem din punct de vedere spiritual. Asa ca, da, ma plang de Romania in care traiesc, de fapt ma plang de cei care sunt deasupra mea si nu se gandesc decat la burtile lor si murdaresc imaginea tarii cu figurile lor. Cred ca din cauza unora mi-a cam pierit patriotismul din mine si ma apuca uneori o stare de lehamite vazand ce se intampla in jurul meu. Partea proasta e ca nici afara nu ma asteapta "paradisul", decat poate unul financiar, dar nu ma incalzeste decat intr-o mica parte. Cred ca tot la vorba romanilor de altadata ajung: "Fie painea cat de rea, tot mai bine-n tara mea!"
RăspundețiȘtergereNoi sa fim sanatosi, Andrei! La cat mai multe articole!