Monofizismul. Sinoadele din Constantinopol (448) si Efes (449). Sinodul IV ecumenic de la Calcedon din 451
1. Eutihianismul sau monofizismul
Eutihie din lupta contra ereziei lui Nestorie, a dus la extrem invatatura din Alexandria despre unirea celor doua firi
din persoana Mantuitorului. Exagera asa de mult unirea celor doua
firi, incat facea din ele o singura fire. De aceea erezia lui Eutihie a
primit numele de monofizism sau eutihianism. Eutihie sustinea ca firea
omeneasca luata de Mantuitorul la intrupare a fost absorbita de firea
Sa dumnezeiasca. Ca atare Iisus Hristos a avut in persoana Sa o singura
fire, numai firea dumnezeiasca, iar trupul Sau a fost dumnezeiesc, nu
omenesc. Plecand de la afirmatia ca Mantuitorul, dupa unii monofiziti,
n-a avut un trup omenesc real, monofizismul apare pe de o parte ca o
forma a dochetismului, dupa care Mantuitorul a avut un trup aparent, iar
pe de alta ca o varianta a apolinarismului, care afirma ca locul
ratiunii umane din persoana lui Iisus Hristos l-a luat ratiunea sau Logosul lui Dumnezeu, pentru a explica astfel modalitatea unirii firii umane cu firea divina.
Doctrina ortodoxa referitoare la firile din persoana Mantuitorului este ca in Iisus Hristos sunt doua firi, dumnezeiasca si omeneasca - diofizitism, unite intr-o singura persoana divimo-umana.
Consecinta
ereziei monofizite este ca, daca Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu are pe
langa firea Lui dumnezeiasca si o fire omeneasca reala atunci se
nimiceste intreaga opera de rascumparare a omului. Numai Fiul lui
Dumnezeu, devenit om real, putea duce neamul omenesc la mantuire.
2. Sinodul de la Constantinopol din 448
Denuntat
patriarhului Flavian al Constantinopolului pentru erezia sa de
episcopul Eusebiu de Dorileum, Eutihie a fost chemat sa-si expuna
doctrina sa intr-un sinod local, deschis la 12 noiembrie 448 la
Constantinopol, la care au participat episcopii aflati in capitala.
Dupa multe ezitari, Eutihie s-a prezentat in fata sinodului, in ziua de
22 noiembrie 448, facand urmatoarea marturisire : "Recunosc ca inainte
de unirea Dumnezeirii cu umanitatea, Hristos avea doua firi, dar dupa
unire nu recunosc decat o singura fire". In urma
acestei declaratii, Eutihie a fost anatematizat, mai intai de sinodul
local din Constantinopol, in 448. Sentinta de condamnare a fost semnata
de 30 de episcopi si 23 de egumeni.
3. Sinodul talharesc de la Efes (449).
Fata de tulburarea produsa de erezia lui Eutihie, s-a hotarat ca
invatatura lui Eutihie sa fie prezentata si discutata intr-un nou sinod,
care a fost convocat la Efes, pentru luna august 449.
Eunucul
Hrisafie, sustinator si ruda cu Eutihie a facut totul spre a fi opriti
sa vina la sinod episcopii banuiti ca sunt adversari ai lui Eutihie.
Pentru a da insa sinodului caracterul sau de ecumenic, a primit pe
patriarhul Flavian si pe delegatii papei Leon cel Mare. Sinodul s-a
deschis la Efes, in biserica Sfanta Maria, la 8 august 449, presedintia
fiind incredintata patriarhului Dioscor al Alexandriei.
Dezbaterile
sinodului s-au tinut intr-o atmosfera foarte agitata. Astfel s-a
retras dreptul de vot al ierarhilor care s-au pronuntat in sinodul local
din Constantinopol, din anul 448, contra lui Eutihie.
Dioscor
al Alexandriei a dictat sinodului condamnarea invataturii ortodoxe
despre existenta celor doua firi in persoana Mantuitorului si a impus
monofizismul ca doctrina ortodoxa.
Papa
Leon I, informat prin delegatii sai de brutalitatile petrecute la Efes
in 449, a numit acest sinod : "sinod talharesc", nume care i-a ramas in
istorie. In sinodul tinut la Roma in 449, papa Leon cel Mare a respins
toate hotararile sinodului talharesc.
4. Sinodul IV ecumenic de la Calcedon, din 451
La
28 iulie 450, imparatul Teodosie al II-lea a moare, iar tronul
Bizantului a revenit, in lipsa unui mostenitor, sorei sale Pulheria.
Imediat dupa urcarea pe tronul Bizantului, Marcian si Pulheria, au
hotarat sa convoace un nou Sinod ecumenic.
Sinodul IV ecumenic s-a tinut intre 8 si 25 octombrie 451, in biserica Sfanta Eufimia din Calcedon.
Numarul episcopilor participanti a variat intre 520 si 630, cifra
neajunsa de nici un Sinod ecumenic. Majoritatea episcopilor participanti
erau din Rasarit.
Papa
Leon cel Mare al Romei (440-461) a trimis la Sinodul IV ecumenic din
Calcedon 5 delegati : trei episcopi si doi preoti. Se mai aflau printre
sinodali doi episcopi africani, Aureliu si Rustician, aflati incidental
la Constantinopol, refugiati din Africa, din cauza navalirii vandalilor.
Imparatul
Marcian a prezidat sedinta din 25 octombrie 451, cand s-a facut
proclamarea solemna a hotararii de credinta, iar el a tinut cuvantarea
de inchidere a sinodului.
In sedinta a V-a, din 22 octombrie 451, sinodalii au definit doctrina bisericeasca a celor doua firi din persoana lui Iisus Hristos, prin urmatoarea marturisire de credinta: "Urmand Sfintilor Parinti, noi invatam si marturisim cu totii pe Unul si acelasi Fiu, pe Domnul nostru Iisus Hristos,
desavarsit in Dumnezeire si desavarsit in umanitate, Dumnezeu adevarat
si om adevarat, avand suflet rational si trup, deofiinta cu Tatal dupa
Dumnezeire si deofiinta cu noi, dupa umanitate, fiind intru toate
asemenea noua, in afara de pacat. Ca Dumnezeu, s-a nascut mai inainte de
toti vecii din Tatal, dupa Dumnezeire, iar ca om s-a nascut in zilele
cele de pe urma pentru noi si pentru mantuirea noastra din Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu,
Unul si acelasi Hristos, Fiu, Domn, Unul-Nascut, cunoscut in doua firi,
in chip neamestecat si neschimbat si neimpartit si nedespartit,
deosebirea firilor nefiind nicidecum distrusa prin unire, pastrandu-se
mai ales insusirea fiecareia si intalnindu-se impreuna intr-o singura
persoana si un singur ipostas, nu in doua persoane, impartit sau
despartit, ci Unul si acelasi Fiu, Unul-Nascut, Dumnezeu-Cuvantul,
Domnul Iisus Hristos. Asa ne-au invatat mai inainte despre El proorocii
si insusi Domnul nostru Iisus Hristos si asa ne-a transmis Simbolul Parintilor nostri".
Hotararea de credinta a fost proclamata la 25 octombrie 451.
In
concluzie, numai fiind Dumnezeu adevarat, Iisus Hristos putea sa
realizeze mantuirea oamenilor si numai fiind om adevarat, reprezentand
intreaga omenire, putea El sa se aduca jertfa pe cruce de bunavoie, in vederea mantuirii tuturor oamenilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu