Astăzi, preotul Constantin Burduja împlinește 100 de ani. Este cel mai longeviv preot al meleagurilor noastre. Participă în fiecare duminică la oficierea Sfintei Liturghii la Biserica “Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din Vaslui și merge cel puțin o oră pe jos în fiecare zi. Duminică, după slujbă, a fost sărbătorit de credincioși. La eveniment au participat fii săi, Constantin și Adrian, patru din cei nouă nepoți și trei din cei cinci strănepoți. Astăzi, el va fi sărbătorit la Biserica “Sfânta Cuvioasă Parascheva”. Cei care doresc să-i fie alături sunt așteptați la eveniment, între orele 9 - 12.
Părintele Burduja s-a născut în comuna Mironeasa, județul Iași, pe 6 aprilie, în joia mare a anului 1911. A urmat seminarul la Huși, iar Facultatea de Teologie la Cernăuți. Prima parohie a avut-o la Pribești, iar ultima la Deleni, ambele în județul Vaslui. În 1949 a fost arestat, împreună cu profesorul Constantin Didilescu, întemeietorul ansamblului artistic “Izvorașul “. A trăit vremuri grele în celulele închisorilor din București, Jilava, Aiud, a îndurat bătăi și a muncit la Canal.
“Ne spălam când și cum puteam, ni se dădeau câte 200 grame de apă pe care trebuia să o avem toată ziua, să ne și spălăm, să și bem. La Jilava, stăteam într-o hală mare 200 de oameni. Ne-au închis ușa și ne-au bătut geamurile în cuie. Nevoile ni le făceam într-un hârdău acolo. Trei zile ne-au ținut fără pic de aer, până s-au alarmat că leșinau oamenii. Când au dat drumul la un obirlic de la geam, intrau muștele și mureau. Așa de
viciat era aerul. Stăteam cu rândul la gaura cheii, ca să primim oleacă de aer “.
Când este întrebat care este cea mai mare minune pe care a făcut-o Dumnezeu cu el, părintele Burduja mărturisește: “Viața mea. Este cea mai mare minune pe care mi-a dăruit-o. Multe încercări am avut. Una dintre ele a fost la Aiud. Stăteam 12-14 deținuți într-o cameră și ne ajutam. Aveam un ac care aparținea colectivității, fiecare îl împrumuta să își repare ceva. Într-o zi mi-a venit și mie rândul să iau acul. Desfăceam manșetele de la ciorapi și de la indispensabili, ca să facem ață de cusut. Erau și băieți care se pricepeau să împletească. Desfăceau din pături fir și făceau câte o flaneluță și câte un fes de pus pe cap. Am avut și eu un astfel de fes. În timp ce coseam ceva la o cămașă, a spus cineva că vine o inspecție. Repede am strâns acul, că dacă te prindea, erai crunt pedepsit. Când m-am aplecat, mi-a intrat acul în regiunea inimii, cam doi centimetri și mi-a oprit respirația. Băieții au bătut repede în ușă să vină gardianul, care a spus doar «Lasă-l să crape!» Dar n-a fost să mor.”
Pentru că a suferit atât de mult de foame, nu credea că o să se sature vreodată de pâine: “Primeam o felie de pâine pe zi și ciorbă. Am îndurat o foame groaznică. Mulți ani, întors acasă, nu îmi venea să cred că am pe masă pâine câtă doresc”.
Și eliberarea sa din închisoare se înscrie în colecția de minuni trăite. În ziua în care a murit “tătuca” Stalin, a avut o viziune: “L-am văzut pe Domnul și l-am strigat: Doamne, scapă-mă! A doua zi, am fost anunțat că am fost eliberat . Nu îmi venea să cred”.
Secretul longevității, credința
Întors acasă, a primit parohia Rebricea, timp de opt ani, apoi a răspuns de sufletele oamenilor din Deleni, 21 de ani. După ce a ieșit la pensie, în 1983, a aslujit la Biserica “Adormirii Maicii Domnului”, apoi la “Sfânta Treime”, unde și-a făcut mulțime de fii duhovnicești și a atras spre biserică mulți tineri și oameni de peste tot. Obligat să părăsească această biserică, părintele Constantin Burduja a fost primit cu brațele deschise de părintele Constantin Mogoș, la biserica ctitorită de Ștefan cel Mare, a Sfântului Ioan Botezătorul.
Preotul Constantin Burduja spune că secretul longevității sale este credința: “Credința în Dumnezeu m-a ținut în viață tot timpul. Am știut că voi scăpa de toate necazurile pe care le-am avut și așa a fost!”
Fiica sa, Adelina, profesoară pensioanară, cea care îl are în grijă de când preoteasa Olimpia, povestește multe întâmplări incredibile, pe care uniii dintrte noi cu greu le putem înțelege: “A însemnat foarte mult faptul că el este tatăl meu, pentru că de mici ne-a învățat să nu ne punem nădejdea în oameni și atunci când suntem la o răspântie, să ne rugăm. Cam prin 1981, tata a pierdut mult sânge. Se punea problema că ar avea cancer la colon. Era internat la Reanimare și doctorul Popescu spunea că practic, nu poate să facă nimic. Tata avea întâlnire de 50 de ani de la terminarea Seminarului și își dorea mult să meargă . Mă rugam de doctor să nu-i dea voie pentru că era foarte bolnav și slăbit, iar doctorul mi-a spus că doar rugăciunile îl țin în viață. Când nu eram eu la spital, părintele Lupu l-a luat și s-au dus la Huși. De acolo s-a întors vindecat. Iarăși l-a înviat Dumnezeu”.
Părintele Constantin Burduja este un model de preot și de moralitate.
“Eu îl cunosc de mult timp, pentru că bunicul meu și cu mama părintelui au fost frați. Am crescut, într-un fel, sub protecția și influența lui. Este o mare bucurie pentru noi să îl sărbătorim astăzi. El a adus întotdeauna pace și binecuvântări în jurul lui și este o icoană în mintea și sufletul nostru. Când a murit vrednicul de pomenire Ioachim de la Huși, părintele Burduja mi-a spus: «Vreau să merg să îl conduc, pentru că de-acum, fără el, doar eu am mai rămas rătăcit pe pământ». Și l-a condus”, a spus duminică preotul Constantin Mogoș, preot slujitor la Biserica “Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”.
Însă iată ce declară părintele astăzi, la împlinirea acestor 100 de ani: “Am ajuns în vârful muntelui, unde am mai fost de multe ori, însă am alunecat, pentru că și eu, ca toți oamenii, am avut multe rătăciri. De aceea, am fost trimis din nou jos. Însă cu credință, acum am ajuns iarăși în vârf de munte, ceea ce vă doresc și dumneavoastră. Vă spun că prin rugăciune și credință veți reuși toți să străbateți muntele vieții și să ajungeți în vârful lui “.
Preluat: Obiectiv de Vaslui
Părintele Burduja s-a născut în comuna Mironeasa, județul Iași, pe 6 aprilie, în joia mare a anului 1911. A urmat seminarul la Huși, iar Facultatea de Teologie la Cernăuți. Prima parohie a avut-o la Pribești, iar ultima la Deleni, ambele în județul Vaslui. În 1949 a fost arestat, împreună cu profesorul Constantin Didilescu, întemeietorul ansamblului artistic “Izvorașul “. A trăit vremuri grele în celulele închisorilor din București, Jilava, Aiud, a îndurat bătăi și a muncit la Canal.
“Ne spălam când și cum puteam, ni se dădeau câte 200 grame de apă pe care trebuia să o avem toată ziua, să ne și spălăm, să și bem. La Jilava, stăteam într-o hală mare 200 de oameni. Ne-au închis ușa și ne-au bătut geamurile în cuie. Nevoile ni le făceam într-un hârdău acolo. Trei zile ne-au ținut fără pic de aer, până s-au alarmat că leșinau oamenii. Când au dat drumul la un obirlic de la geam, intrau muștele și mureau. Așa de
viciat era aerul. Stăteam cu rândul la gaura cheii, ca să primim oleacă de aer “.
Când este întrebat care este cea mai mare minune pe care a făcut-o Dumnezeu cu el, părintele Burduja mărturisește: “Viața mea. Este cea mai mare minune pe care mi-a dăruit-o. Multe încercări am avut. Una dintre ele a fost la Aiud. Stăteam 12-14 deținuți într-o cameră și ne ajutam. Aveam un ac care aparținea colectivității, fiecare îl împrumuta să își repare ceva. Într-o zi mi-a venit și mie rândul să iau acul. Desfăceam manșetele de la ciorapi și de la indispensabili, ca să facem ață de cusut. Erau și băieți care se pricepeau să împletească. Desfăceau din pături fir și făceau câte o flaneluță și câte un fes de pus pe cap. Am avut și eu un astfel de fes. În timp ce coseam ceva la o cămașă, a spus cineva că vine o inspecție. Repede am strâns acul, că dacă te prindea, erai crunt pedepsit. Când m-am aplecat, mi-a intrat acul în regiunea inimii, cam doi centimetri și mi-a oprit respirația. Băieții au bătut repede în ușă să vină gardianul, care a spus doar «Lasă-l să crape!» Dar n-a fost să mor.”
Pentru că a suferit atât de mult de foame, nu credea că o să se sature vreodată de pâine: “Primeam o felie de pâine pe zi și ciorbă. Am îndurat o foame groaznică. Mulți ani, întors acasă, nu îmi venea să cred că am pe masă pâine câtă doresc”.
Și eliberarea sa din închisoare se înscrie în colecția de minuni trăite. În ziua în care a murit “tătuca” Stalin, a avut o viziune: “L-am văzut pe Domnul și l-am strigat: Doamne, scapă-mă! A doua zi, am fost anunțat că am fost eliberat . Nu îmi venea să cred”.
Secretul longevității, credința
Întors acasă, a primit parohia Rebricea, timp de opt ani, apoi a răspuns de sufletele oamenilor din Deleni, 21 de ani. După ce a ieșit la pensie, în 1983, a aslujit la Biserica “Adormirii Maicii Domnului”, apoi la “Sfânta Treime”, unde și-a făcut mulțime de fii duhovnicești și a atras spre biserică mulți tineri și oameni de peste tot. Obligat să părăsească această biserică, părintele Constantin Burduja a fost primit cu brațele deschise de părintele Constantin Mogoș, la biserica ctitorită de Ștefan cel Mare, a Sfântului Ioan Botezătorul.
Preotul Constantin Burduja spune că secretul longevității sale este credința: “Credința în Dumnezeu m-a ținut în viață tot timpul. Am știut că voi scăpa de toate necazurile pe care le-am avut și așa a fost!”
Fiica sa, Adelina, profesoară pensioanară, cea care îl are în grijă de când preoteasa Olimpia, povestește multe întâmplări incredibile, pe care uniii dintrte noi cu greu le putem înțelege: “A însemnat foarte mult faptul că el este tatăl meu, pentru că de mici ne-a învățat să nu ne punem nădejdea în oameni și atunci când suntem la o răspântie, să ne rugăm. Cam prin 1981, tata a pierdut mult sânge. Se punea problema că ar avea cancer la colon. Era internat la Reanimare și doctorul Popescu spunea că practic, nu poate să facă nimic. Tata avea întâlnire de 50 de ani de la terminarea Seminarului și își dorea mult să meargă . Mă rugam de doctor să nu-i dea voie pentru că era foarte bolnav și slăbit, iar doctorul mi-a spus că doar rugăciunile îl țin în viață. Când nu eram eu la spital, părintele Lupu l-a luat și s-au dus la Huși. De acolo s-a întors vindecat. Iarăși l-a înviat Dumnezeu”.
Părintele Constantin Burduja este un model de preot și de moralitate.
“Eu îl cunosc de mult timp, pentru că bunicul meu și cu mama părintelui au fost frați. Am crescut, într-un fel, sub protecția și influența lui. Este o mare bucurie pentru noi să îl sărbătorim astăzi. El a adus întotdeauna pace și binecuvântări în jurul lui și este o icoană în mintea și sufletul nostru. Când a murit vrednicul de pomenire Ioachim de la Huși, părintele Burduja mi-a spus: «Vreau să merg să îl conduc, pentru că de-acum, fără el, doar eu am mai rămas rătăcit pe pământ». Și l-a condus”, a spus duminică preotul Constantin Mogoș, preot slujitor la Biserica “Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”.
Însă iată ce declară părintele astăzi, la împlinirea acestor 100 de ani: “Am ajuns în vârful muntelui, unde am mai fost de multe ori, însă am alunecat, pentru că și eu, ca toți oamenii, am avut multe rătăciri. De aceea, am fost trimis din nou jos. Însă cu credință, acum am ajuns iarăși în vârf de munte, ceea ce vă doresc și dumneavoastră. Vă spun că prin rugăciune și credință veți reuși toți să străbateți muntele vieții și să ajungeți în vârful lui “.
Preluat: Obiectiv de Vaslui
Dumnezeu sa ii dea sanatate si sa ii invete si pe cei tineri din bogata sa experienta de viata! Intru multi ani parinte!
RăspundețiȘtergere