Maica Domnului – ocrotitoarea slujirii preoțești în Biserică

Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul României, la întronizarea Înaltpreasfinţitului Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, 25 martie 2011, Catedrala mitropolitană din Cluj-Napoca:

Întronizarea Înaltpreasfințitului Părinte Andrei Andreicuț, noul Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, are loc la marea sărbătoare a Bunei-Vestiri, ca și întronizarea înaintașului său Mitropolitul Bartolomeu Anania. Sărbătoarea Bunei-Vestiri, care se referă la începutul mântuirii lumii, are o semnificație duhovnicească deosebită pentru slujirea preoțească în Biserică, deoarece Fecioara Maria prin lucrarea Sfântului Duh a zămislit și a născut pe Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul veșnic al lui Dumnezeu și în acelaşi timp Arhiereul veșnic Care mijlocește înaintea lui Dumnezeu mântuirea neamului omenesc (Cf. Evrei 8, 6 și 9, 15), fiind numit, de asemenea, „Păstorul și Episcopul (sau Păzitorul) sufletelor voastre” (I Petru 2, 25). Întrucât Maica Domnului este Mama Arhiereului veșnic ea devine şi Mama duhovnicească a tuturor ucenicilor și slujitorilor lui Hristos. Acesta este și înțelesul cuvintelor Mântuitorului Iisus Hristos când pe Cruce fiind a zis ucenicului Său iubit, Sfântul Ioan Evanghelistul: „Iată, mama ta”, iar Mamei Sale: „Iată, fiul tău” (Ioan 19, 26-27). În mod semnificativ, în Biserica Ortodoxă, hirotonia arhiereului, preotului și diaconului se săvârşeşte pe colțul drept al Sfintei Mese din Sfântul Altar, acolo unde în timpul sfinţirii Bisericii se așează icoana de pânză purtând pe ea chipul Sfântului Evanghelist Ioan, cel care a rezemat capul său pe pieptul Mântuitorului Iisus Hristos la Cina cea de Taină (Cf. Ioan 13, 28), a fost prezent lângă Crucea lui Iisus în timpul răstignirii (Cf. Ioan 19, 26) și primul ucenic care a ajuns la mormântul lui Iisus Cel Înviat din morți (Cf. Ioan 20, 4). Deci, Sfântul Ioan Evanghelistul este icoana vie a celor mai statornici şi mai apropiaţi slujitori ai lui Hristos. Acestora li se încredinţează cu prioritate să poarte grijă de Sfânta Biserică a lui Hristos, reprezentată tainic de Maica Domnului cu Pruncul pe braţul stâng, lângă inimă, sau rugându-se sub Cruce ori rugându-se în ceruri (Oranta).

Sărbătoarea Bunei Vestirii reprezintă, aşa cum se spune în troparul ei, „începutul mântuirii noastre” adică începutul unirii veşnice a omului cu Dumnezeu, Izvorul vieţii şi al fericirii veşnice, deoarece este mântuit numai ce este unit cu Dumnezeu, după cum spune Sfântul Grigorie Teologul. În acest sens începutul mântuirii este începutul Întrupării Fiului veşnic al lui Dumnezeu, „de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria” cum se spune înCrezul ortodox. Astfel, după cum se spune în troparul Bunei-Vestiri „Fiul lui Dumnezeu devine Fiul Fecioarei şi Gavriil binevesteşte darul” sau harul mântuirii, în primul rând pentru că Fecioara Maria a acceptat, în mod liber și în stare de totală smerenie şi ascultare, să zămislească şi să nască pe Mântuitorul lumii, când a răspuns arhanghelului Gavriil cu aceste cuvinte: „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău” ( Luca 1, 38). Smerenia Maicii Domnului devine apoi şi izvor de recunoştinţă sau de preamărire adusă lui Dumnezeu, pentru că a ales-o pe ea, dăruindu-i plinătatea harului, ca să slujească Lui spre împlinirea planului dumnezeiesc de mântuire a lumii (Cf. Luca 1, 46-48). Trebuie însă reţinut din Sfânta Evanghelie şi faptul că Maica Domnului uneşte în ea smerenia ascultării şi curajul de a mărturisi, în acelaşi timp, bunătatea şi dreptatea lui Dumnezeu, Cel ce „coboară pe cei mândri de pe tronuri şi înalţă pe cei smeriţi” (Cf. Luca 1, 52). 

Aceste trei mari virtuţi ale Maicii Domnului – icoana vie a Bisericii – trebuie să fie permanent cultivate şi de către toți slujitorii Bisericii, şi anume:ascultarea smerită în împlinirea voii lui Dumnezeu, recunoştinţa adusă Lui pentru chemarea la slujire şi curajul de-a mărturisi iubirea milostivă şi dreptatea sfântă ale lui Dumnezeu.