Articol- Biserica şi microbii

 Trăim într-o lume care vrea cu orice preţ să discrediteze şi să distrugă Biserica lui Hristos prin orice mijloace, care mai de care mai viclene. De multe ori, scânteia care aprinde un scandal la adresa ortodoxiei se naşte în mintea unuia care a visat urât noaptea, iar dimineaţa la trezire, îşi ia rolul de revoluţionar al lumii întregi (a se vedea cazul d-lui Emil Moise, care dorea scoaterea icoanelor din şcoli... Na! Că au rămas pe pereţi!...) Probabil aşa s-a împrăştiat şi ideea că sărutarea sfintelor icoane şi împărtăşirea din aceeaşi linguriţă ar fi aducătoare de boli. Să vedem însă de unde provine frica aceasta.

Şi eu, ca şi alţii, am fost educat de mic să nu dau nimănui la şcoală să bea din sticla mea cu apă, pentru simplul motiv că m-aş fi putut alege cu vreun microb. Este foarte adevărat şi real. O infecţie cu localizare faringiană şi provocată de un stafilococ auriu, de exemplu, se transmite cel mai adesea prin secreţii orale în cantităţi foarte mici. Un alt exemplu ar fi acela al unei persoane care prezintă la nivelul buzei o leziune herpetică de toată frumuseţea şi extrem de contagioasă. De aceea, pentru a nu vehicula microbii încoace şi-ncolo, este de bun-simţ ca fiecare să bea din sticla proprie. Astfel se previn multe neplăceri, care pot fi şi costisitoare când vine vorba de tratamentul medicamentos.

Pornind de la constatarea facută mai sus, cârcotaşii au decretat că e periculos să săruţi icoanele. Dacă s-a atins de ele vreounu' cu herpes?! Păi, dom'ne, să le ştergem cu spirt sau să le dezinfectăm mai abitir cu altceva mai puternic, şi apoi să le pupăm, nu? Personal, n-am auzit de cineva care să se fi îmbolnăvit după ce a sărutat icoanele. Şi nici nu există, pentru că icoanele sunt sfinţite, iar harul Duhului Sfânt distruge microbii. Dar cum să-i explici unui om cultivat lucrul acesta? Îţi râde în nas. Bineînţeles că şi eu când m-am apropiat de Biserică, am fost sfătuit să nu pup icoanele, cel mult să-mi apropii fruntea de ele. Şi bineînţeles că am făcut tot cum am vrut eu. Cum să te lase Dumnezeu să te îmbolnăveşti sărutând o icoană? Şi cum să intri într-o biserică, fără să săruţi icoanele?

O altă problemă mai gravă este legată de împărtăşirea cu aceeaşi linguriţă. Sunt părinţi care nu-şi împărtăşesc copiii, de frică să nu se îmbolnăvească. La fel zic, dacă în sfântul potir se află Trupul şi Sângele lui Hristos, în modul cel mai real şi absolut cu putinţă (numai că noi muritorii le vedem sub chipul pâinii şi al vinului), cum ar putea supravieţui microbii acolo? La fiecare scufundare a linguriţei în potir, ea se curăţă total, pentru că sfânta Împărtăşanie este foc, căruia nu-i poate supravieţui nicio bacterie. Citeste mai departe aici