Ceea ce n-au reușit mongolii în invazia lor din secolul al 14 –lea, atunci când au omorât 40 de călugări și 400 de credincioși, reușesc autoritățile primului ministru turc Recep Tayyip Erdogan. Aceea de a distruge una dintre cele mai vechi mănăstiri creștine ale umanității, mănăstirea Mor Gabriel, numită "Deyrulumur" în turcă. Aceasta e situată în regiunea Turabdin în sud-estul Anatoliei, și poartă numele ierarhului Mor Gabriel, (634-668), episcope de Turabdin, mare făcător de minuni și sfânt al comunității siro-ortodoxe.
Începuturile mănăstirii, situate în partea de sud-est al orașului Midyat, în provincial Mardin, aproape de granița cu Siria, datează din anul 397 A.D., atunci când a fost ctitorită de doi călugări, Mor Samuel și Mor Simon, care au murit în 409 și 433. Complexul, de o certă valoare istorică, conține elemente de pe vremea împăraților bizantini Arcadie (395-408) și Theodosie cel Mic (408-450), cuprinde acum o mică comunitate compusă din trei călugări și 14 maici.
Mor Gabriel, cunoscută sub numele de “al doilea Ierusalim“ nu este doar o mănăstire, ci și Sediul Tronului Mitropolitului Mor Timotheus Samuel Aktas și centrul cultural și spiritual al comunității de siro-ortodocși siriaci. Acum 50 de ani aici trăiau circa 130 de mii de creștini ortodocși siriaci, dar acum, datorită prigonirilor și imigrației massive, mai sunt doar câteva mii de creștini.
Mănăstirea este victimă a unei lupte anti-creștine purtate de satele kurde musulmane din zonă, care au sprijin în Parlament pe Suleyman Celebi, un parlamentar din partidul pro-islamic al lui Erdogan, Pratidul pentru Dreptate și Dezvoltare.
Această prigoană anti-creștină se manifestă prin acuzații și hărțuiri continue, acuzații de prozelitism (pentru că unii tineri din mănăstire studiază aramaica veche). De asemenea sunt acuzații că această mănăstire s-a zidit pe o veche moschee – acuzație absurdă, deoarece mănăstirea există de 1600 de ani, cu mult înaintea înființării Islamului propriu-zis.
Ultima prigonire care amenință grav existența mănăstirii este hotărârea unei curți judiciare din Ankara, care a catalogat 99 de hectare aparținând mănăstirii de 1600 de ani ca fiind “păduri“ și făcând parte ipso facto din patrimonial statului turc. Pentru mănăstire, această pierdere înseamnă pierderea resurselor pentru supraviețuire.
De fapt se urmărește exterminarea populației siriace creștin-ortodoxe din zonă prin orice mijloace, a afirmat Președintele Federației Aramaice, David Gelen, la Asia News în 2009. Această știre a produs reacții în Germania, acolo unde fracțiunea social democrată din Bundestag a denunțat această farsă.
Mănăstirea urmărește să dea în judecată Turcia la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.
Începuturile mănăstirii, situate în partea de sud-est al orașului Midyat, în provincial Mardin, aproape de granița cu Siria, datează din anul 397 A.D., atunci când a fost ctitorită de doi călugări, Mor Samuel și Mor Simon, care au murit în 409 și 433. Complexul, de o certă valoare istorică, conține elemente de pe vremea împăraților bizantini Arcadie (395-408) și Theodosie cel Mic (408-450), cuprinde acum o mică comunitate compusă din trei călugări și 14 maici.
Mor Gabriel, cunoscută sub numele de “al doilea Ierusalim“ nu este doar o mănăstire, ci și Sediul Tronului Mitropolitului Mor Timotheus Samuel Aktas și centrul cultural și spiritual al comunității de siro-ortodocși siriaci. Acum 50 de ani aici trăiau circa 130 de mii de creștini ortodocși siriaci, dar acum, datorită prigonirilor și imigrației massive, mai sunt doar câteva mii de creștini.
Mănăstirea este victimă a unei lupte anti-creștine purtate de satele kurde musulmane din zonă, care au sprijin în Parlament pe Suleyman Celebi, un parlamentar din partidul pro-islamic al lui Erdogan, Pratidul pentru Dreptate și Dezvoltare.
Această prigoană anti-creștină se manifestă prin acuzații și hărțuiri continue, acuzații de prozelitism (pentru că unii tineri din mănăstire studiază aramaica veche). De asemenea sunt acuzații că această mănăstire s-a zidit pe o veche moschee – acuzație absurdă, deoarece mănăstirea există de 1600 de ani, cu mult înaintea înființării Islamului propriu-zis.
Ultima prigonire care amenință grav existența mănăstirii este hotărârea unei curți judiciare din Ankara, care a catalogat 99 de hectare aparținând mănăstirii de 1600 de ani ca fiind “păduri“ și făcând parte ipso facto din patrimonial statului turc. Pentru mănăstire, această pierdere înseamnă pierderea resurselor pentru supraviețuire.
De fapt se urmărește exterminarea populației siriace creștin-ortodoxe din zonă prin orice mijloace, a afirmat Președintele Federației Aramaice, David Gelen, la Asia News în 2009. Această știre a produs reacții în Germania, acolo unde fracțiunea social democrată din Bundestag a denunțat această farsă.
Mănăstirea urmărește să dea în judecată Turcia la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu