„Academia Rurală de Folclor şi Teatru“ de la Şipote, judeţul Iaşi
'Academia Rurală de Folclor şi Teatru' de la Şipote este un proiect inedit în peisajul educaţional actual din România, inspirat după mişcarea cultural-economică de la Ungureni, care a funcţionat, timp de două decenii, în perioada interbelică, într-o zonă în care sărăcia, analfabetismul, bolile sociale şi alcoolismul făceau ravagii, informează „Ziarul Lumina”, Ediţia de Moldova. 'Am convingerea că acest proiect va scoate comuna noastră din adormirea în care se află de vreo 40 de ani', spune primarul comunei Şipote, Constantin Coţofanu, unul dintre principalii susţinători ai înfiinţării Academiei.
'Principala hibă a Jijiei, nostalgia ei dintotdeauna, este faptul că nu oglindeşte nici o aşezare umană mai răsărită. Sau mai floarea soarelui. Un destin ingrat a făcut-o să supurească, de la izvoare până la vărsare, doar prin/printre localităţi care n-au avut şansa de a-şi schimba condiţia, de a trece de la sat la oraş. Nici chiar în Epoca de Aur, când atâtea râuri meschine au devenit fluvii şi atâtea sate obscure s-au urbanizat, Jijia n-a căpătat o nouă calitate. Cum să nu fii Jijie de supărare, când unui afluent de-al tău, precum Bahluiul, i se face favoarea de a se înalţa pe malurile lui ditamai capitala culturală a ţării, iar ţie, apă longilină, abia dacă ţi se pun la gât nişte mărgele de chirpici!', descria, cu mult umor, 'situaţia' din Valea Jijiei, poetul, eseistul şi publicistul ieşean Nicolae Turtureanu, într-una dintre tabletele sale.
Pe Valea Jijiei am pornit şi noi, pe drumul ce leagă Iaşul de Botoşani, trecând prin sate sărăcăcioase, dar fudule, ce îşi etalează la şosea casele 'âtalieneşti', proaspăt izolate termic şi vopsite în culori ţipătoare, răsărite printre 'vecinele' pe care vremurile au brăzdat şanţuri adânci în pereţii din lemn şi chirpici. Am pornit pe drumuri care te îndemnau să nu te grăbeşti, printre gropile astupate, cu ani în urmă, cu fonduri europene, dar cu 'metodă românească'. Motivul pentru care am lăsat în urmă gălăgia oraşului a fost curiozitatea de a-i întâlni pe iniţiatorii unui proiect, care a stârnit, printre localnicii din zonă, râsete şi entuziasm, deopotrivă.
Râsete, pentru că numele proiectului, 'Academia Rurală de Folclor şi Teatru de la Şipote', a părut multora 'prea pompos şi plin de emfază' pentru 'peticeala vremurilor'. Entuziasm, pentru că iniţiatorii acestei idei de redeşteptare a interesului pentru tradiţii îl consideră o metaforă inspirată de şcolile ţărăneşti din perioada interbelică, îndeosebi de 'Universitatea Populară de la Ungureni'.
'Nu poţi să clădeşti un lucru cu adevărat trainic fără suflet'
Prima întâlnire am avut-o cu primarul comunei Şipote, Constantin Coţofanu, un om umblat prin lume, care a înţeles că nu doar de drumuri asfaltate, apă şi canalizare au nevoie cei pe care îi reprezintă, pentru a deveni o comunitate în adevăratul sens al cuvântului.
'Am convingerea că această academie va scoate comuna noastră din adormirea în care se află de vreo 40 de ani. Din punct de vedere economic, noi am reuşit, încetul cu încetul, să facem paşi în direcţia cea bună, anul trecut fiind prima comună pe judeţ la accesarea de fonduri europene. Dar nu poţi să clădeşti un lucru cu adevărat trainic fără suflet. Iar suflet, pentru mine, înseamnă cultură, tradiţii şi mândria că aparţinem acestor locuri', spune Constantin Coţofanu
'Principala hibă a Jijiei, nostalgia ei dintotdeauna, este faptul că nu oglindeşte nici o aşezare umană mai răsărită. Sau mai floarea soarelui. Un destin ingrat a făcut-o să supurească, de la izvoare până la vărsare, doar prin/printre localităţi care n-au avut şansa de a-şi schimba condiţia, de a trece de la sat la oraş. Nici chiar în Epoca de Aur, când atâtea râuri meschine au devenit fluvii şi atâtea sate obscure s-au urbanizat, Jijia n-a căpătat o nouă calitate. Cum să nu fii Jijie de supărare, când unui afluent de-al tău, precum Bahluiul, i se face favoarea de a se înalţa pe malurile lui ditamai capitala culturală a ţării, iar ţie, apă longilină, abia dacă ţi se pun la gât nişte mărgele de chirpici!', descria, cu mult umor, 'situaţia' din Valea Jijiei, poetul, eseistul şi publicistul ieşean Nicolae Turtureanu, într-una dintre tabletele sale.
Pe Valea Jijiei am pornit şi noi, pe drumul ce leagă Iaşul de Botoşani, trecând prin sate sărăcăcioase, dar fudule, ce îşi etalează la şosea casele 'âtalieneşti', proaspăt izolate termic şi vopsite în culori ţipătoare, răsărite printre 'vecinele' pe care vremurile au brăzdat şanţuri adânci în pereţii din lemn şi chirpici. Am pornit pe drumuri care te îndemnau să nu te grăbeşti, printre gropile astupate, cu ani în urmă, cu fonduri europene, dar cu 'metodă românească'. Motivul pentru care am lăsat în urmă gălăgia oraşului a fost curiozitatea de a-i întâlni pe iniţiatorii unui proiect, care a stârnit, printre localnicii din zonă, râsete şi entuziasm, deopotrivă.
Râsete, pentru că numele proiectului, 'Academia Rurală de Folclor şi Teatru de la Şipote', a părut multora 'prea pompos şi plin de emfază' pentru 'peticeala vremurilor'. Entuziasm, pentru că iniţiatorii acestei idei de redeşteptare a interesului pentru tradiţii îl consideră o metaforă inspirată de şcolile ţărăneşti din perioada interbelică, îndeosebi de 'Universitatea Populară de la Ungureni'.
'Nu poţi să clădeşti un lucru cu adevărat trainic fără suflet'
Prima întâlnire am avut-o cu primarul comunei Şipote, Constantin Coţofanu, un om umblat prin lume, care a înţeles că nu doar de drumuri asfaltate, apă şi canalizare au nevoie cei pe care îi reprezintă, pentru a deveni o comunitate în adevăratul sens al cuvântului.
'Am convingerea că această academie va scoate comuna noastră din adormirea în care se află de vreo 40 de ani. Din punct de vedere economic, noi am reuşit, încetul cu încetul, să facem paşi în direcţia cea bună, anul trecut fiind prima comună pe judeţ la accesarea de fonduri europene. Dar nu poţi să clădeşti un lucru cu adevărat trainic fără suflet. Iar suflet, pentru mine, înseamnă cultură, tradiţii şi mândria că aparţinem acestor locuri', spune Constantin Coţofanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu