Traditii de sarbatori

In aceasta perioada romanii se pregatesc de sarbatorile de iarna, a caror obiceiuri si traditii, o parte din ele au fost uitate, in timp ce altele au fost adaptate la viata cotidiana.

Sacrificarea porcului
Inainte de Craciun, unul din momentele cele mai astepate este Ignatul sau taierea porcului. Ignatul este in traditia crestina sarbatoarea Sfantului Ignatie Teoforu, sfant care a lasat pretioase documente Bisericii. In datinile romanilor, aceasta zi a ramas prin ritualul sacrificarii porcului, pe 20 decembrie.
Cine crede ca taierea porcului este simpla, se inseala. Se poate vorbi de un intreg ritual, ce presupune acest obicei.
Dupa ce este injunghiat si parlit, animalul trebuie spalat cu malai si acoperit cu o patura. In unele locuri, se face o taietura in forma de cruce, mai ales in frunte, iar copiii se urca pe porc ca sa aiba noroc tot anul. Se scot intestinele si maruntaiele, se transeaza carnea, dupa care se fac preparatele traditionale ca toba, lebar, carnati, tochitura sau caltabos, sarmale, mancaruri specifice din zona Moldovei.
In aceesi zi se face si nelipsita „pomana“ a porcului, moment mult asteptat de vecini si de cei ai casei.  Tot legat de taierea porcului este si obiceiul numit „Vasilica“. Acesta se practica intre Craciun si Anul Nou, de catre tigani sau de feciorii din sat. Capul porcului se impodobea cu margele, cercei, voal de mireasa si coroana de flori. Se punea pe o tava, pe care se mai asezau bani, argint si friptura, dupa care se pleca la colindat cu capul de porc astfel impodobit. Pe vremuri, colindatorii care ieseau cu „Vasilica“, purtau camasa alba, brau rosu sau negru si opinci. Acum cei care mai pastreaza traditia se imbraca cu ce au si pastreaza partial textul colindului.

Ziua de AjunZiua de 24 decembrie este cunoscuta ca zi de post aspru. La aceasta data se spune ca trebuie impodobit si bradul. Insa acest obicei nu face parte din traditiile vechi romanesti, ci a fost preluat din Occident. Se facea si un dulce traditional, numit „scutecele lui Iisus“ sau „pelincele Maicii Domnului“, din turte subtiri, coapte pe plita si umplute cu o crema din samanta de canepa zdrobita.
Cand se matura, seara nu se da gunoiul afara, ca sa nu aduca ghinion la vite. In unele zone, funinginea din cosuri se arunca in vie, ca sa fie rod de struguri.
In dimineata de Ajun si cu o seara inainte, copii umbla din casa-n casa cu colinda. Obiceiul se mai numeste si „Mos-Ajunul“, „Colindisu’“ sau „Buna dimineta la Mos-Ajun“.
In Moldova, colindatul este mai mult decat o simpla traditie. Incepand cu cateva saptamani inaintea Ajunului, copii formeaza cete, fac repetitii si se hotarasc care vor fi colindele pe care le vor rosti, dar si ordinea lor.
Se imbraca in costume populare si pornesc inca de cu ziua prin sat, nu cumva sa ramana casa necolindata. Mandri de hainele pe care le poarta, incep colindatul de la casa preotului, apoi merg la primarie, la profesori, dupa care se opresc la fiecare dintre ei acasa si in special la fete. Pentru acest moment tinerii sunt rasplatiti cu mere, nuci, cozonac sau colacei.
Casele sunt si ele pregatite de sarbatoare. Cu ani in urma, gospodinele isi impodobeau locuinta cu plante ornamentale (busuioc, menta creata, ochisele). Acest aspect reiese si din colindele specifice zonei: „Streasina de busuioc/Sa va fie cu noroc/Streasina de maghiran/Sa va fie peste an/ Streasina de mintă creata/Sa va fie pentru viata/Streasina de bumbisor/Sa va fie de-ajutor/La fete si la feciori/Şi noua de sarbatori.“ Astazi casele sunt impodobite cu fel si fel de luminite, coronite, care mai de care mai frumoase, toate pentru a-i intampina pe colindatori.

Aho, aho!!
Asa cum Craciunul este dominat de colinde, Anul Nou este marcat de urarea cu plugusorul sau cu sorcova. Sunt obiceiuri care inca se mai pastreaza. Poate si datorita caracterului spectaculos, sau pentru prilejul de a petrece.
Traditionala capra este specifica zonei Modovei. Caprele din aceasta zona au bot de lemn, clampanitor si au specific coarnele mai mici si mai putin impodobite decat in restul tarii. Alaturi de alte personaje mascate care le insotesc, caprele danseaza cu ursul.
In mod traditional dansul caprei se face in mijloc, fiind inconjurata de ceilalti participanti. 
Un obicei general practicat de romani in Ajun de  Anul Nou este „Plugusorul“, o colinda agrara. Recitarea textului este insotita de sunetul clopoteilor, al buhaiului si de pocnetul bicelor.
In scenariile mai complexe apar si instrumente muzicale dar si pocnitori care amplifica atmosfera zgomotoasa. De - exemplu, comuna botosaneana Vorona se remarca prin jocul caiutilor.
Un joc spectaculos, plin de istorie, care este prezentat prin intermediul mastilor.
Tinerii care aleg sa prezinte aceasta traditie trebuie sa detina si calitati de dansatori, pentru a nu-i stirbi din frumusete. In general, jucătorii de caiuti sunt echipati cu capete de cal, lucrate din lemn si imbracate in panza rosie, alba sau neagra, la care se adauga si alte elemente ornamentale (oglinzi, beteala, canafi, panglici). Pentru a fi purtat in timpul jocului, capul de cal este fixat intr-un suport de lemn, de obicei o covata gaurita la mijloc sau doua vesce de sita, care se acopera cu un covor sau o fustanela din pânza alba sau colorata. Peste aceste tesaturi se cos elemente decorative. Tinerii care joaca caiutii se dezlantuie in cerc sau se desfasoara liniar si radial, fata in fata, simulând o sarja de cavalerie, sub comanda unui capitan sau vataf.

Craciunul, sarbatoare comerciala
Nasterea Domnului a devenit de-a lungul timpul un motiv de bucurie pentru majoritatea comerciantilor.
Pacaliti e de asa-zise reduceri de pret, unii se imbulzesc sa cumpere cat mai mult in aceasta perioada.
„E un lucru regretabil dar e si firesc. Comerciantii vor sa castige la astfel de evenimente, fac tot posibilul sa-si rotunjeasca veniturile”, a declarat Adrian Ardelean, directorul Consiliului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale din Iasi. Cat despre colinde si uraturi, la oras, tinerii parca uita cu fiecare an care trece traditionalele versuri, pe care le adapteaza la evenimentele zilnice.
„Felul in care reciti o uratura, sau importanta pe care o dai acestor lucruri, tine foarte mult de educatia pe care a primit-o fiecare si de cum a fost crescut. Sunt tineri care vor sa reinvie traditia si obiceiurile romanesti. Noi am impumutut foarte mult din moda occidentala. dar trebuie sa pastram ceva si din traditia noastra“, a precizat Adrian Ardelean.